Cazul Șora – Papaya în cuvinte potrivite
Iulian Capsali:
Șora – de la Ana Pauker la Soros
Ce deranjează cel mai mult establishmentul în cazul rescrierii istoriei prin clipul realizat de Papaya, în care Șora este arătat ca anticomunist, este faptul că se dovedește că mișcarea #rezist este o imensă manipulare, Mihai Șora fiind, toată lumea o știe, imaginea simbol a mișcării preluată din SUA prin care este sprijinită în stradă „industria anticorupției” și lupta împotriva ethosului iudeo-creștin. Mișcare făcută pe banii corporatocrației și cu sprijinul Statului Paralel, clona Deep State-ului american (în SUA, mișcarea anti-Trump/conservatoare se cheamă #resist) ce este parte dintr-o rețea de putere ilegitimă, nereprezentativă dpdv democratic, răspândită în toată lumea, din care fac parte USAID, Rockefeller Brothers Fund, Național Endowment for Democracy, Biroul pentru Democrație și Drepturile Omului din Departamentul de Stat șamd.
În „Cotidianul” tocmai a fost preluat un articol scris de Emily Tamkin, o jurnalistă progresistă, publicat în „The Washington Post” acum câteva zile, în care aceasta relatează ceva care pare (pentru naivi) incredibil: ”Aflând despre legătura AntAC-Soros – micul sâmbure de adevăr îngropat în teoria conspirației a lui Giuliani – mi-am amintit de o vizită jurnalistică pe care am făcut-o în România și Slovacia în 2017. Protestatarii au ieșit în stradă în ambele țări în acel an, cerând ca liderii să fie trași la răspundere pentru presupusă corupție. Cei care doreau să submineze protestele îl acuzau pe Soros, susțînând că el este adevărata forță din spatele lor.
I-am întrebat pe unii dintre protestatari și grupurile anti-corupție care activau atunci dacă au primit finanțare de la Soros. Și mulți, dacă nu majoritatea, primiseră.”
QED!
Această dezvăluire este făcută, repet, nu de o conservatoare care denunță amestecul în politica Statului Român a unui escroc financiar, ci de o jurnalistă care face în articol o apologie a lui Soros într-un mare cotidian american, oficios al democraților, articol în care este atacat Rudolph Giuliani în contextul scandalului convorbirii telefonice Trump – Zelenski.
În SUA, puterea legitimă – administrația Trump a rezultat în urma votului democratic – este în luptă pe viață și pe moarte cu puterea ocultă a Deep State, iar ultimul episod, în care un agent CIA din Casa Albă a lăsat să se înțeleagă că Președintele a făcut presiuni pentru redeschiderea în justiția ucraineana a dosarului fostului vicepreşedinte Joseph Biden şi al fiului acestuia, Hunter Biden, arată duritatea încleştării ce precede alegerile.
Faptul că administrația americană a trebuit să scoată în public convorbirea dintre Trump și Zelenski este extrem de grav și, într-un fel, este victoria à la Pirus a CIA, parte și ea din acest vast imperiu mondial ocult.
Implicarea directă a serviciilor globaliste (CIA, în acest caz), în atacul împotriva președintelui american, nu este ceva nou. Însă arată fragilitatea politicii din statele democratice, erodată permanent de forțele Noii Ordini Mondiale. La meridian românesc, în legătură cu implicarea Departamentului de Stat (parte din rețeaua Soros), dezvăluirea a fost făcută de o individă care a fost ministru al Justiției și expertă în boardul Universității Central Europene (din 2007, cum declara chiar aceasta pe pagină de Facebook!), organizată de Soros la Budapesta – este vorba desigur de Monica Macovei. Aceasta a declarat în data de 20 mai 2012 că intruziunea ambasadelor occidentale în actul de anchetare penală și actul de justiție este justificabilă:
„Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alţi ambasadori să facă astfel de comentarii, pentru că SUA, Departamentul de Stat, a finanţat atât DIICOT, cât şi DNA, adică parchetele specializate pe crimă organizată şi corupţie. Sigur că-i interesează ce se întâmplă cu investiţia lor, în sens de eficienţă. Doi: au investitori străini. Investorii străini sunt interesaţi să nu fie corupţie în România. Cine luptă cu corupţia din România, la nivel de investigaţii? DNA. Deci e firesc şi normal să fie îngrijorat şi să-şi spună părerea cu privire la cum e condus DNA, dacă e condus eficient împotriva corupţiei sau nu”.
Despre abuzurile împotriva statului de drept și a Constituției, realizată de aceste instituții, s-a tot vorbit, ca și despre mușamalizarea cazurilor de mare corupție în care au fost implicate corporații și oamenii apropiați camarilei lui Băsescu.
Despre intruziunile nepermise ale ambasadorilor, mai ales ale lui Klemm, în actul de justiție și politica națională, dar și în siluirea vieții sociale (prin impunerea ideologiei LGBTQ), de asemenea.
Revenind, Papaya face parte din eșafodajul globalist care sprijină destructurarea statului democratic și influențarea politicii prin metode de război hibrid, în care manipularea este o parte esențială. Nu mai este de mult doar o simplă firma de publicitate și probabil vă aduceți aminte de cadavrele fumegande ale homosexualilor arătate copiilor reeducati de Coaliția pentru Familie în videoclipul din preajma Referendumului pentru Căsătorie.
Așa cum se rescrie istoria, așa se manipulează azi și societatea.
Iar valul de revoltă împotriva distribuirii in rol de dizident al acestui activist comunist venit din Franța ca să ajungă direct în biroul din Ministerul de Externe al Anei Pauker – poate cea mai sângeroasă bolșevică plantată de sovietici la vârful statului după falsificarea alegerilor din 1946 -, afectează grav credibilitatea unei mișcări sponsorizată de entitățile globaliste amintite deja.
Iar orice poate să pună lumină pe viscerele imunde ale acestui stat ocult securist organizat de corporatocrație – chiar și din prostie sau exces de zel, cum s-a întâmplat cu această reclamă -, mai poate să deschidă ochii câtorva idealiști furați de propagandă.
Ceea ce este de nepermis.
Cătălin Sturza:
Problema nu este trecutul dlui Șora – problema este falsificarea grosolană a istoriei și a adevărului
Văd că e ordin pe unitate între „progresiști” să arunce cu noroi din toate direcțiile în cei care au îndrăznit să spună că acel clip făcut de Papaya pentru Emag este o impostură. Pentru a le ieși fenta, ei relativizează moral totul și șterg orice distincție între bine și rău. Cine nu s-a întâlnit în viața lui cu un securist în troleu și nu a stat la aceeași coadă cu un turnător?, se întreba acum câteva luni dl Dacian Cioloș. Cum de voi ăștia care îl criticați pe Șora nu ați fost mari disidenți înainte de 1989?, se întreabă acum un istoric care înțeleg că este și membru al CNSAS.
Acest relativism este combinat cu victimizarea: cum îndrăzniți să atacați un bătrânel cumsecade, care a trăit jumătate din viața lui pe întuneric? Mișcare tipică pentru „progresiști”: mai întâi atacă, agresiv, folosind o minciună. Apoi, când minciuna este dată la iveală, urmează tăvălirile pe jos și autovictimizările.
Nu, domnilor – problema aici nu este că cineva se leagă de un bătrânel cumsecade, în vârstă de 102 ani. Oricât de cumsecade ar fi bătrânelul, problema e cu totul alta. Problema e că acel clip de la Papaya rescrie istoria. Așa cum o rescria și clipul acela odios de acum un an, cu copiii referendumului. Care ne spunea că apărarea familiei ar aduce Inchiziția în România. E un fapt de elementar bun-simț să știi că în spațiul românesc și în cel bizantin nu a existat niciodată o Inchiziție. Nu poți să vii cu așa ceva, dacă nu îți asumi că faci propagandă din aia anticlericală leninistă și că nu-ți pasă nici cât negru sub unghie de adevăr.
Filmul ăsta nou cu Șora e adevărat – doar că totul e pe invers. Trenul ăla în care e dl Șora-tânăr nu pleacă din România, ci vine în România; cu mult entuziasm și cu experiența valoroasă acumulată în cadrul Partidului Comunist Francez, pentru a se alătura construirii „viitorului luminos”. Cât despre trenurile care pleacă din țară, dl Mihai Șora nu se află în tren, ci se află alături de ăia care opresc trenul. Când ești colaboratorul apropiat al Anei Pauker la vârful Partidului, tu ești ăla care le dai ordine băieților în uniformele sovietice; și n-o faci pentru că cineva îți pune pistolul la tâmplă – o faci, încă o dată, cu mult entuziasm sau, cel puțin, cu convingere.
Eu unul pot să îi iert lui Mihai Șora acest episod din trecutul lui și cred în metanoia, în schimbarea minții care poate să apară mai târziu în viață – de aceea, reproșurile mele nu i se adresează în primul rând dlui Șora. Dar nu pot să le iert celor de la Papaya / eMag rescrierea istoriei. Vă dați seama ce înseamnă asta? Și vă dați seamă ce armă, ce instrument de spălare pe creiere îl reprezintă Youtube-ul și social media, dacă sunt folosite în acest fel? În Orwell, știrile care nu erau conforme cu noua viziune a Partidului erau șterse și rescrise în timp real. În „1984” pe care îl trăim noi, istoria este rescrisă prin meme-izare și viralizare. Cine controlează memele și viralizarea, controlează Minadev – Ministerul Adevărului. Care acum chiar poate să falsifice în mod foarte eficient trecutul – nu la nivelul percepției celor puțini care încă mai știu ceva istorie, ci la nivelul percepției de masă, al „poporului”.
Așteptăm cu interes să vedem cum Minadev va colabora în viitorul nu foarte îndepărtat și cu Ministerul Iubirii. Pe lângă cele două minute de ură zilnice, acesta ar trebui să administreze tuturor disidenților și torturi fizice sau linșaje mediatice astfel încât aceștia să-și mărturisească public „crimele” imaginare. Și să-i „vindece” în acest fel pe toți cei care se opun lui Big Brother neobolșevic.
Mirel Curea:
Mihai Șora, scos la produs! / evz.ro
De pe panouri publicitare uriașe, așezate deasupra Orașului, consilierul Anei Pauker ne privește ca un bunic blând și înțelept, care ne îngăduie în livada sa cu fructe ale înțelepciunii aflate în plin rod.
Idilică imagine, nu-i așa? Una de basm, una parcă decupată direct din proza lui Ionel Teodoreanu. Nimic mai fals! Nu bunicul își privește urmașii, ci nepoțeii care știu nițică istorie își privesc bunicul, scos în fața casei, la drum, așezat pe un scăunel, cu pălăria pusă lângă el, pentru ca trecătorii să pună niște bănuți în ea: un bătrân ajuns la vârsta nevinovăției absolute este expus ridicolului.
Mihai Șora, mascota tefeliștilor, acum, la 103 ani, pus să vorbească despre el însuși, cel din 1946, atunci când avea 30 de ani:
„Aveam 30 de ani când viața s-a oprit, când s-a lăsat cortina și zidurile au început să fie înălțate. Aveam 30 de ani când mi-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea.”
Mihai Șora, atunci când chiar avea 30 de ani, la sfârșitul anilor 1940, pe vremea când era activist de partid, „agitator cu munca la țară”, puțin înainte de a deveni consilierul ministrului de externe, cominternista stalinistă, Ana Pauker:
„Atunci am învățat să cunosc mai de-aproape Partidul Comunist și să-l iubesc cu adevărat. O nouă epocă s-a deschis în viața mea, aceea a muncii instructive, epoca construirii bazelor socialismului în țara noastră, la care, cu ajutorul Partidului Muncitoresc Român, să aduc și în patria mea, partea mea de contribuție, în locul pe care Partidul îl găsește cel mai nimerit.”
Este foarte posibil ca Mihai Șora să nici nu mai știe ordinea exactă în timp a pașilor săi prin viață, să nu mai știe ce făcea în vremea lăsării cortinei despre care a fost pus să vorbească. Lăsase Franța, lăsase Parisul, cu tot cu Editura Gallimard, care tocmai îi publicase o carte, „Du dialogue interieur:…”, ca să se întoarcă în România, loc în care cortina căzuse deja.
O făcea în calitate de membru al Partidului Comunist Francez, venea în țară ca să pună umărul, ca să-și „aducă contribuția”, chemat în crezul său tocmai de faptul că în România cortina căzuse, Armata Roșie ocupase țara, comunismul se instala năprasnic. La fel de posibil este să-și amintească doar frânturi de realitate împletite cu cioburi de fantezie, sau chiar să creadă sincer că la sfârșitul anilor 1940 i-a căzut cortina în cap, chiar dacă el atunci deja se ocupa cu agitația de partid în rândurile țărănimii.
Ce însemna asta? Păi, însemna „munca de agitație politică, de lămurire, convingere și mobilizare a maselor în vederea unei acțiuni, cum ar fi înscrierea în partidul comunist, colectivizarea, predarea cotelor, identificarea și pedepsirea chiaburilor…”, așa cum a fost dată explicația în Evenimentul Istoric, atunci când i-a fost publicat dosarul de partid.
Și chiar dacă își amintește cu lux de amănunte, tot nu poate fi învinovăți de nimic. Așa îi dictează mintea, la cei peste 100 de ani, să facă și să spună. La peste 100 de ani, nu mai poți fi acuzat nici că ai uitat, nici că minți cu bună știință, din motive pe care nu mai trebuie să le explic.
De aceea, nu cred sub nicio formă că Mihai Șora poate fi blamat pentru vreuna din spusele și acțiunile sale. Vinovați sunt doar cei care profită, care îl bagă în priză la nevoie, pentru a-și atinge diverse scopuri, financiare sau de notorietate: în primul rând, soția lui.
Până acum, consoarta i s-a remarcat prin acțiunile în care l-a pus pe nefericit să declame din „Capra cu trei iezi”, în timp ce se afla pe patul spitalului, la terapie intensivă, și în care îl ducea în Piața Victoriei, la Girafă, noaptea la 2, pe timp de iarnă, la -10 grade, ca să-l filmeze, în vederea postării pe facebook a unor clipuri în care îi ceartă pe tefeliști, pentru că nu sunt și ei acolo.
Acum, l-a scos pe piață într-un clip publicitar și i-a pus figura pe afișe, ca să facă ceva bani pe urma lui. I-o fi și ei, nu o mai avea răbdare să aștepte după roadele asigurate de Dreptul Succesoral.
Nu, nu este de râs! Este chiar foarte trist! După Iurie Darie, marele actor care și-a petrecut într-un grotesc de coșmar ultimii ani din viață, scos și el la produs, dar în tabloide și în emisiunile de prezentat chiloți ale televiziunilor, un alt caz, cel de mai sus, mă convinge de necesitatea existenței unei instituții care să se ocupe de protejarea drepturilor și demnității persoanelor în vârstă.
Până la instituții, copiii lui Mihai Șora, are trei, ce or simți, atunci când își văd tatăl scos în intersecții, pe bannere, transmis pe plasme, vândut la secundă accesată și metru pătrat, pus să mintă sfruntat, în ideea că el nu mai știe și că cine vede nici nu a știut vreodată?
Istoricul Ioan Scurtu:
Brucan l-a pus pe Șora ministru al Învățământului. E o modă. Vechii cominterniști, cum e cazul lui Șora, sau fiii de cominterniști, cum e cazul lui Tismăneanu, devin luptători pentru democrație / activenews.ro
Mihai Șomănescu:
Tancurile sovietice au învins definitiv. Zdreanța roșie zâmbește peste cadavrele și mormintele eroilor noștri, în numele libertății și cu binecuvântarea capitalismului / activenews.ro
Dar să nu se bucure încă: ne pregătim de bătălie.
PS: Oana Pellea găsește „minunat” videoclipul. Nomenclatura ține aproape.
Mihai Ignea:
Suntem în plină distopie orweliană / facebook
[..] O celebră firmă românească, eMAG, și-a extins afacerile, amestecându-se în istorie, mai precis a făcut un videoclip în care îl prezenta pe bolșevicul Mihai Șora drept un fel de luptător pentru libertate. Suntem în plină distopie orweliană: ”războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere.” Și când te gândești că unul dintre puținii disidenți români, luptător pentru libertate, Paul Goma, este apatrid, nu s-a gândit nimeni să-i redea cetățenia ce i-a fost luată abuziv. Dar să ne întoarcem la eMAG. În loc să-și plătească impozitele, falsifică istoria. [..]
Niculina Moica, fostă deținută politic:
Reclama cu domnul Șora este o minciună mizerabilă! Batjocorește memoria martirilor anticomuniști! / podul.ro
Fosta deținută politic Niculina Moica explică pe înțelesul tuturor, în exclusivitate pentru Podul.ro, de ce deja celebra reclamă care-l are ca protagonist pe Mihai Șora reprezintă ”o minciună mizerabilă” și ”o batjocură adusă memoriei martirilor și eroilor anticomuniști”.
Precizăm că Niculina Moica a fost arestată de Securitate în 1959, pe când avea doar 15 ani, fiind încarcerată la Jilava, Botoșani, Arad și Oradea. De-a lungul celor cinci ani de temniță comunistă grea, Niculina Moica avea să cunoască nume relevante ale adevăratei rezistențe românești dintre care le amintim pe Simina Caracaş-Mezincescu, Laura Săulescu, Arlette Coposu, Nuți Macarie, Valerica Moldovan, Adelina Busuiocescu-Călin, Mariana Mureșan, Maia Georgescu, Elizabeta Teleki, Tița Costiniu și Lia Lazăr. Tatăl Niculinei Moica a fost, de asemenea, deținut politic – i-au fost amputate degete de la picioare în urma muncilor prestate cu pușca în coaste în Insula Mare a Brăilei. După terifianții ani de închisoare, Niculina Moica a fost ostracizată și hăituită în permanență de Securitate, la fel ca întreaga sa familie, până în decembrie ’89.
Podul.ro vă prezintă declarațiile doamnei Niculina Moica:
”Eu nu mai vreau să aud de domnul Mihai Șora! E de-a dreptul înfiorător că dânsului i se pare perfect normal să pozeze în disident și în exemplu de rezistență anticomunistă, într-o reclamă comercială, pe bani. Să tot vorbești despre libertate, așa-i?!
E mai degrabă dezolant decât caraghios că sunt mulți cei care insistă că domnul Șora n-ar susține că a fost disident – ba chiar exact asta se pretează dumnealui să susțină când spune că dictatura comunistă i-a luat libertatea, fiindcă insinuează că el s-ar fi situat în marea masă a celor călcați în picioare și distruși, ceea ce reprezintă o minciună mizerabilă.
În timp ce domnul Șora lucra la Ministerul de Externe condus de criminala Ana Pauker, cei mai români dintre români erau hăituiți, arestați, torturați și aruncați în lagăre și închisori, unde erau asasinați la scară industrială. Genocidarii ani ’50 au fost cei mai îngrozitori din istoria României fiindcă au rupt coloana vertebrală a acestui popor.
Întreb și eu, din postura de victimă a celor vremuri abominabile, victimă care nu și-a permis niciodată să vorbească în numele altor victime sau a poporului român: cum a rezistat domnul Șora împotriva dictaturii comuniste genocidare? Ocupând o funcție politică în ministerul propagandistic al Anei Pauker, minister controlat 100% de oamenii Moscovei? Încasând o patalama considerabilă în vremurile în care țăranilor li se lua totul, când se instauraseră foamea, întunericul, frigul și spaima? Rezista din greu ducându-se în șort la muncă, așa cum a declarat într-un interviu, în timp ce floarea intelectualității, politicii și studențimii românești era torturată și asasinată?
Unii ne zic că, vezi Doamne, Mihai Șora nu ar fi știut de toate acestea.
Haideți să fim serioși și să spunem lucrurilor pe nume – poate că nu știa și nici nu bănuia amploarea genocidului și culmile acestuia, însă era imposibil să nu fi știut ce avea loc, fiindcă se efectuau sute de mii de arestări, oamenii dispăreau de pe stradă, din casele lor, rar mai găseai o familie care să nu aibă deținuți politic, care să nu-și plângă părinții sau copiii. Numeroase procese au fost mascarade publice, ostracizarea era omniprezentă, la fel ca Securitatea. Au știut toți și-au închis ochii, ăsta-i adevărul, iar domnul Șora a lucrat la Ministerul de Externe în perioada marilor valuri de arestări, a fost plătit de comuniști, le-a făcut propagandă și i-a susținut, i-a legitimat, prin activitatea dânsului, prin chiar fișa postului. Chiar credeți că suntem toți proști și orbi?
Este profund imoral ca dânsul să vorbească acum despre libertate și rezistență în anii ’50. Ar fi de bun simț ca și susținătorii domniei sale să realizeze asta, fiindcă prestația dânsului în acea reclamă reprezintă o batjocură adusă memoriei martirilor și eroilor anticomuniști. Mă doare când văd această reclamă și consider că este monstruos că, în loc să fie retrasă, este rostogolită pe toate ecranele până la saturație.
După ce a activat în Ministerul de Externe, Mihai Șora a fost șeful unor edituri – vă amintesc că dânsul a ocupat aceste funcții într-o perioadă în care comuniștii incendiau kilometri de cărți, în niște ani în care cenzura a fost mai teribilă ca niciodată. Ce rezistență, disidență este asta?!
Mi-e scârbă de toate astea și mă bucur că am îmbătrânit. E dezolant să vezi prostiile pe care le spun unii și alții care folosesc dublă măsură și care văd idoli acolo unde nu-i cazul. Idoli care fac jocuri politice. Mai citiți istorie, copii. Mihai Șora stârnește lacrimi, suspine și extaz, iar Paul Goma – marele simbol al adevăratei rezistențe – nu are nici măcar cetățenie română. De ce? Fiindcă nu a acceptat niciodată compromisul și pentru că a avut întotdeauna curajul de a spune lucrurilor pe nume. Goma este un simbol viu al libertății și al demnității, iar noi alergăm după biografii inventate. E trist, e foarte trist ce se întâmplă”.
Cristian Bădiliță:
Stalinistul Șora a ajuns simbol al demnității și competenței?! Doamne, nu-i ierta! / podul.ro
Scriitorul, teologul și traducătorul Cristian Bădiliță avertizează, pe pagina de Facebook a domniei sale, că – indiferent cât s-ar strofoca așa-zișii intelectuali RSR, foști sau urmași ai foștilor aflați în goană după sinecuri, idoli de carton fără operă și situații rentabile, dar profund imorale și mistificatoare –”fostul stalinist Șora” nu are cum, indiferent de unghiul în care ne-am raporta la această situație, să reprezinte un simbol al demnității și competenței.
Cristian Bădiliță – doctor în teologie la Sorbona și golan autentic al anilor ’90, când minerii și securiștii călcau studenții pe cap – explică de ce publicul din România nu a auzit niciodată de nume importante ale Diasporei și Exilului, nume care reprezintă adevărate modele de rezistență anticomunistă și demnitate.
Facem precizarea că Bădiliță este un acerb și consecvent critic al nomenklaturii securistoide a BOR.
”De ce Nicolás Gómez Dávila nu e cunoscut în România, deși scriu, sistematic, despre el, de un sfert de secol? Pentru că n-a fost adoptat de camarila care <dă tonul> subcultural (humanitas, obscul, romlit) și pentru că bravii <cititori> români nu papă decît ce le servește camarila.
Motiv pentru care continuă să fie necunoscute nume importantissime din Exil și Diaspora, continuînd să predomine manelismul bine cunoscut, băsismul cu papion.
Editorii, profesorii și, evident, jurnaliștii sînt complici impardonabili.
Tot ce este cu adevarat valoros ACUM în cultura română va ieși la suprafață… peste un secol, mama lui de popor superinteligent, dar plîngacios! Granițele s-au deschis de treizeci de ani… numai pentru cîteva mii dintre noi.
(Acum văd că se încordează QI-ul intelectualilor RSR pe alt nonsubiect, fostul stalinist Șora, ajuns – Doamne, nu-i ierta! – simbol al demnității si competenței!)”.
Octav Bjoza, președintele AFDPR:
„Au mâncat pâinea albă a partidului ani de zile și peste noapte au tras cu creta o linie pe podea, au făcut un pas dincolo și au devenit anticomuniști„
Bucovina Profundă 
Lasă un comentariu