Părintele Stăniloae – Despre dor
Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gandirea cu placere la fiinta iubita, dar departata; nu e numai simtirea unei necesitati de a fi cu ca; nu e nici numai transfigurarea chipului ci, datorita distantei si trebuintei de ea. Ci in dor e prezenta intr-un fel propriu si intr-un grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite. Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta.
In dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeste. Este cu intelegerea adanca in acela, dar, in acelasi timp, in dor se cunoaste omul pe sine insusi, cum nu se cunoaste in afara dorului.
Dorul este infatisat adeseori ca aflandu-se langa persoana iubita; prin dor, cel iubit exercita o atractie de la distanta asupra celui ce-l doreste.
Dorul vine de la persoana dorita la cel ce o doreste si il duce pe acesta cu un gand persistent, penetrant si afectiv la aceea.
Cel ce doreste nu se multumeste cu preocuparea de interesele sale, nu da atentie importanta la nimic in jurul sau sau le vede pe toate sub un val de tristete, pentru ca nu mai vede decat pe cel ce e totusi la distanta si care sigur ar putea da lumina celor din jurul sau.
Dorul descopera taina negraita a persoanei dorite.
Dorul e o tensiune a fiintei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potentata fata de forta atractiva a altei persoane, fata de caldura ei, care te scoate din atmosfera de gheata a singuratatii, in dor te descoperi fara sa te realizezi. In el astepti prezenta persoanei dorite ca sa te realizezi.
Dorul te cheama langa ea. Prin dor traiesti necesitatea ca comuniunea de mai inainte sa se actualizeze din nou, in mod deplin, prin prezenta persoanei dorite langa tine. Simti necesitatea sa ai caldura ei langa tine si nu numai de la distanta, ca o dovada sau ca un semn vazut al iubirii ei.
In dor te duci cu gandul si cu simtirea langa persoana iubita. Dar, in acelasi timp, in dor manifesti trebuinta ca sa te duci in carne si oase la ea si ea sa vina la tine in carne si oase.
In dor, o persoana traieste valoarea eterna a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a incetat sa existe cu totul.
Părintele Dumitru Stăniloae
Sursa: https://pelicanuldinpustiu.wordpress.com/
Foto Dinu Lazăr
Bucovina Profundă 
off topic:
10 ianuarie – Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești:
ApreciazăApreciază
Comentariu de evtodiev — 10 ianuarie 2019 @ 12:50 |
Dorul cel mai puternic este între tinerii care se iubesc, dar există şi un dor de părinţi, de surori, fraţi, prieteni, de locul natal sau de ţară.
Deși este un sentiment greu de definit, după cum afirmă și Pr. Dumitru Stăniloae am încercat să definesc într-un triolet dorul:
Dorul e comunicare
când există o iubire
e de eternă valoare
când există o iubire.
O duioșie prin care
tandru cere întâlnire,
dorul e comunicare
când există o iubire.
Toate cele bune !
ApreciazăApreciază
Comentariu de Georgeta R. M. — 13 ianuarie 2019 @ 18:44 |
[…] Părintele Stăniloae – Despre dor […]
ApreciazăApreciază
Pingback de Temniţa, catedra de teologie a părintelui Dumitru Stăniloae. Mărturia părintelui Liviu Brânzaș | Bucovina Profundă — 12 octombrie 2019 @ 01:42 |