Am trimis commentul de mai jos dar a dat eroare. Retrimit (nu publica daca crezi ca e prea smintitor)
Nu stiu ce este in sufletul acestor domni, care vin in fata noastra, a celor care ne-am implicat de la inceput in aceasta initiativa, si ne spun ce bine e ca referendumul esuat a adunat totusi cateva voturi [le mai si duc la 4 milioane, desi ele sunt putin peste 3,7]. Poate ca este jocul de imagine pe care trebuie sa-l faca si isi dau totusi seama de raspunderea istorica pe care o au in acest lamentabil esec.
Ca sa fiu insa sigur ca cineva, care vede ca „regele e gol”, o si afirma, voi iesi temporar din tacerea pe care mi-am impus-o ca expresie a unei incomensurabile dezamagiri si voi puncta:
1. Singurii responsabili pentru rezultatul referendumului sunt membrii conducerii Coalitiei pentru familie.
2. Prin modul dezastruos in care au gestionat un timp de aproape 3 ani, in care au reusit sa pulverizeze puternica structura ce a atins performanta strangerii celor aproape 3 milioane de semnaturi, fara sa puna nimic in schimb, decat lamentari publice ca nu obtin ceea ce cer de la politicieni, chiar si daca referendumul ar fi fost un succes, trebuie sa se stie ca nu ar fi fost meritul lor, ci, din contra, ar fi fost in opozitie cu cursul setat de inabilitatea lor manageriala.
3. Cum poti sa iesi public si sa te plangi ca „inamicul” si-a facut bine treaba si ca de asta tu ai fost infrant ? De ce Coalitia nu si-a facut si ea treaba ? De ce timp de aproape 3 ani nu a informat cetatenii cu privire la referendumul solicitat ? De ce in al 12-lea ceas, cand era totusi clar ca referendumul se va organiza (ceea ce nici ei nu credeau sa se mai intample, intrucat asteptau o „pomana” ce nu mai venea de la politicieni, in loc sa puna pe acestia presiunea celor 3 milioane de semnatari) nu au trecut la actiuni viguroase de popularizare, ci s-au limitat la o caravana anemica si cateva pliante neinspirat realizate, intr-o inexplicabila lipsa de comunicare cu judetele (de fapt cam explicabila, ca nimeni nu-i prea mai „inghitea” prin judete), care judete au fost nevoite, doar cu sprijinul Bisericii, sa-si faca propriile (din pacate nici aceastea suficient de eficace) strategii de abordare a scrutinului.
Nu stiu cat de relevant ar fi numarul participantilor cu „da” la referendum ca bazin electoral unitar, cum sugera cineva, dar stiu sigur ca nu acestia ar fi liderii care sa fructifice serios o astfel de eventualitate …
… din pacate …
Am trimis commentul de mai jos dar a dat eroare. Retrimit (nu publica daca crezi ca e prea smintitor)
Nu stiu ce este in sufletul acestor domni, care vin in fata noastra, a celor care ne-am implicat de la inceput in aceasta initiativa, si ne spun ce bine e ca referendumul esuat a adunat totusi cateva voturi [le mai si duc la 4 milioane, desi ele sunt putin peste 3,7]. Poate ca este jocul de imagine pe care trebuie sa-l faca si isi dau totusi seama de raspunderea istorica pe care o au in acest lamentabil esec.
Ca sa fiu insa sigur ca cineva, care vede ca „regele e gol”, o si afirma, voi iesi temporar din tacerea pe care mi-am impus-o ca expresie a unei incomensurabile dezamagiri si voi puncta:
1. Singurii responsabili pentru rezultatul referendumului sunt membrii conducerii Coalitiei pentru familie.
2. Prin modul dezastruos in care au gestionat un timp de aproape 3 ani, in care au reusit sa pulverizeze puternica structura ce a atins performanta strangerii celor aproape 3 milioane de semnaturi, fara sa puna nimic in schimb, decat lamentari publice ca nu obtin ceea ce cer de la politicieni, chiar si daca referendumul ar fi fost un succes, trebuie sa se stie ca nu ar fi fost meritul lor, ci, din contra, ar fi fost in opozitie cu cursul setat de inabilitatea lor manageriala.
3. Cum poti sa iesi public si sa te plangi ca „inamicul” si-a facut bine treaba si ca de asta tu ai fost infrant ? De ce Coalitia nu si-a facut si ea treaba ? De ce timp de aproape 3 ani nu a informat cetatenii cu privire la referendumul solicitat ? De ce in al 12-lea ceas, cand era totusi clar ca referendumul se va organiza (ceea ce nici ei nu credeau sa se mai intample, intrucat asteptau o „pomana” ce nu mai venea de la politicieni, in loc sa puna pe acestia presiunea celor 3 milioane de semnatari) nu au trecut la actiuni viguroase de popularizare, ci s-au limitat la o caravana anemica si cateva pliante neinspirat realizate, intr-o inexplicabila lipsa de comunicare cu judetele (de fapt cam explicabila, ca nimeni nu-i prea mai „inghitea” prin judete), care judete au fost nevoite, doar cu sprijinul Bisericii, sa-si faca propriile (din pacate nici aceastea suficient de eficace) strategii de abordare a scrutinului.
Nu stiu cat de relevant ar fi numarul participantilor cu „da” la referendum ca bazin electoral unitar, cum sugera cineva, dar stiu sigur ca nu acestia ar fi liderii care sa fructifice serios o astfel de eventualitate …
… din pacate …
ApreciazăApreciază
Comentariu de umbraserii — 9 octombrie 2018 @ 21:27 |