Reflexele totalitare și redefinirea valorilor.

Despre Statul care are strategii de (re)educat populația

Cristina Popescu

Ministerul Educaţiei Naţionale doreşte înfiinţarea unei reţele de educatori parentali care să-i înveţe pe elevi să nu aibă „mentalităţi conservatoare” şi atitudine care „idealizează familia tradiţională” și să le crească interesul pentru „o nouă cultură familială” şi „respectul pentru diversitate”.
De asemenea, părinţii vor urma cursuri de parenting, fiind necesară numai în primul an o alocare bugetară de 295.041.105 lei, pentru 2.553.861 de părinţi.

Ce nemulţumeşte?

– părinţii au prin Constituţie dreptul fundamental de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri iar libertatea gândirii şi a opiniilor nu poate fi îngrădită sub nici o formă, nimeni neputând fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale (art. 29).

– prin urmare, statul are obligaţia de a fi neutru faţă de convingerile şi opţiunile diverse ale părinţilor în educaţia copiilor (mai tradiţionaliste sau mai avangardiste, mai conservatoare sau mai progresiste) şi să nu caute să favorizeze impunerea uneia în dauna celorlalte prin pârghiile pe care le are la îndemână

– guvernul nu e Dumnezeu pentru a fi el însuşi izvor moral și axiologic, funcţionarii săi nu se situează deasupra celorlalţi cetăţeni în puterea de a evalua care opţiune de viață sau perspectivă asupra lumii e justă şi care e cea greşită.

– abordarea ministerului pleacă de la presupoziţia -la care nu e îndreptăţit- că opţiunea pentru modelul tradiţional sau cel conservator este a priori greşit sau, cel puţin, inferior celui progresist şi că schimbarea este din start preferabilă continuităţii. O întrebare moromeţiană se impune a fi adresată ministerului: pe ce te bazezi?

– impunând ca singură validă şi dezirabilă o anumită opţiune nu obţii „diversitate”, ci uniformitate; diversitatea rezultă din coexistenţa mai multor modele concurente în societate şi din neutralitatea statului faţă de ele.

– (re)educarea după un model ideologic impus de stat e o caracteristică a societăţilor totalitare, care au tendinţa de a interveni inclusiv asupra conştiinţelor oamenilor

– pe de altă parte, impunerea unor cursuri de parenting părinţilor e oarecum hilară; sistemul educaţional ratează educarea copiilor şi crede că va reuşi educarea părinţilor? Cei 70 de milioane de euro anual care vor fi înghiţiţi pentru plata formatorilor de părinţi ar fi investiţi mai bine în calitatea infrastructurii educaţionale, decât în tentative de spălare de creier care, deşi nu vor schimba relaţionările părinte-elev deja bine înrădăcinate din primii ani, vor sluji acceptării ideii că modelul prelucrat este singurul valid şi reperul în raport de care vor fi judecate toate acţiunile noastre.

Citate relevante din textul oficial al Strategiei națională de (re)educare parentală:

 

• “Deseori noile ideologii promovate in special in domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiei ce trebuie regândit in contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor” (pag 3)

• “De aceea familia in societatea actuală are nevoie din ce in ce mai mult de sprijin extern pentru a se adapta acestor cerințe…. in conditiile in care părintii rămân atașați valorilor care s-au transmis tradițional, pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamiliară. Această din urmă atitudine este prezentă si in discursurile profesioniștilor care idealizează familia tradițională pe care o consideră o formă perfectă de organizare” (pag. 3)

• “Strategia național de educatie parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, “o constelație de idei, imagini si terminologii” creată si recreată permanent de practicile socio-culturale” (pag.3)

• “A susține părintii in interesul superior al copilului inseamnă a crea o nouă cultură familială” (pag. 4)

• “Politicile care privesc inițierea, formarea si dezvoltarea competentelor parentale trebuie să pornească de la respectarea modelelor familiale si educaționale existente in realitate, fara a impune modele unice considerate ideale” (pag. 4)

• “Educatia timpurie poate fi o pârghie esențială de reducere a inegalităților sociale” (pag. 13) • “…atrăgând familia alături de scoală la vârstele timpurii ale copilului, putem “educa” si familia” (pag. 13)

• “A devenit o necesitate imediată crearea unui sistem de educatie parentală centrat …..si pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială…” (pag. 13)

• “Perioada timpurie a dezvoltării copilului… sistemul de educatie parentală trebuie să vină in sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate si incurajarea activă a egalității de gen” (pag. 18)

• “Strategia are la bază următoarele principii:… promovării diversității…stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaționări cu copiii si INLĂTURĂRII STEREOTIPIILOR DE GEN care influentează traseele de viată diferite ale fetelor si băieților, in acord cu legislația națională anti-discriminare si cu Standardele Națiunilor Unite si ale Comisiei Europene in acest domeniu” (pag. 23)

La origine, drepturile omului semnificau obligația de tip negativ a statului de a se abține de la acțiunile ce ar aduce atingere acestor drepturi; ulterior, semnificația termenilor s-a schimbat, în sensul că a apărut obligația de tip pozitiv a statului de a interfera în teritoriul libertății și autonomiei personale, pentru a acționa în numele drepturilor omului.

Drepturile omului devin astfel vehicul de intervenție statală și izvor de obligații sau de restrângeri ale autonomiei personale.

Este dreptul părinților să își crească și educe copiii CONFORM CONVINGERILOR PROPRII, iar nu după ideologii scelerate vânturate din slugărnicie de vremelnicii potentați ai zilei.

A nu se uita (şi a se apăra cu dinţii):

Art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului: Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ CONFORM CONVINGERILOR LOR religioase şi filosofice.

Art. 14 alin. 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: (…) şi dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor, POTRIVIT PROPRIILOR CONVINGERI religioase, filozofice și pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora

Art. 29 alin. 6 din Constituţie: Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, POTRIVIT PROPRIILOR CONVINGERI, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

Art. 487 din Codul civil: Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de (…) educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, POTRIVIT PROPRIILOR LOR CONVINGERI, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Concluzia?

Statul e obligat să respecte dreptul părinţilor de a asigura educaţia copilului potrivit convingerilor lor religioase, filosofice şi pedagogice. Nu să-și impună sau să facă lobby pentru o anume opțiune ideologică.

sursa:  Cristina Popescu / facebook