Eroi cvasi necunoscuți
Despre eroul şi salvatorul Constanţei, Horia Agarici
Am pornit cu zâmbetul pe buze şi am terminat povestea în lacrimi.
Până astăzi am ştiut că „agarici” e un termen arhaic cu sens de suport, sprijin, ajutor. L-am întâlnit când eram mică, într-o carte veche. Îmi plăcea să îl folosesc simţindu-l familiar, prietenesc, însă vedeam pe zi ce trece în jurul meu că e considerat peiorativ. Aşa că am zis să dau o căutare.
Ignoranţa mea m-a înspăimântat. Povestea e extraordinară!
Legendarul Agarici Horia, care se trage dintr-o străveche familie moşierească moldovenească (sprijinitori la rândul lor faţă de contemporani), e un erou naţional!
A ţinut piept singur bombardierelor sovietice trimise să atace Portul Constanţa: Pe 22 iunie 1941, când România a întors armele împotriva Uniunii Sovietice, ziua declanșării Războiului pentru Reîntregirea Țării, escadrila de la Mamaia Sat a primit ordin să se deplaseze la Galaţi, pentru o misiune specială. Au plecat toate avioanele cu excepţia unuia: cel al tânărului aviator Horia Agarici, care avea 30 de ani. Avionul său avusese o defecţiune. A doua zi a zărit deasupra mării şapte bombardiere: trei în faţă şi alte patru în formaţie de câte două. Imediat s-a dat alarma, iar Horia Agarici a decolat, chiar dacă avea avionul defect. A luat înălţime, a pornit în picaj şi a atacat avionul din centrul formaţiei. L-a doborât în mare. Apoi a atacat alte două aparate de zbor din faţa formaţiei. Unul a căzut în zona unde astăzi se află Valu lui Traian, iar altul mai la sud.
Devenise o legendă! Cântat de însuşi Păstorel, numele lui era pe buzele tuturor: era, în epocă, un adevărat simbol al rezistenţei anti-comuniste. Numele curajosului căpitan de aviaţie a fost folosit mult timp ca exemplu pentru îmbărbătarea trupelor române.
A fost deţinut în temniţele Aiudului, condamnat politic drept criminal de război, la 25 ani de muncă silnică. „Aş fi încercat să dobor orice avion inamic, indiferent dacă ar fi fost rusesc, american sau german, atâta vreme cât îmi ameninţa ţara“, ar fi spus pilotul la procesul din 1955, potrivit fiului său.
Prigonit de regimul comunist după ieşirea din închisoare, ca să-şi poată întreţine familia, repara maşini sau frigidere; nu se putea angaja nicăieri.
Neam de oameni iubiţi, cum să fie numele unui erou naţional astăzi înţeles ca peiorativ? Cât a reuşit să intre în sângele nostru propaganda sovietică de ne-a făcut să ne batjocorim eroii, să îi considerăm o ofensă pe cei care au apărat cu preţul vieţii Pământul nostru Sfânt?
Unde am găsit povestea? În Jurnalul Trinitas. Jos pălăria!
Veşnică pomenire!
Sursa: Brîndușa Lungu
Bucovina Profundă 
A republicat asta pe Kiusimus’s Blog.
ApreciazăApreciază
Comentariu de kiusimus — 1 iunie 2018 @ 20:13 |
A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.
ApreciazăApreciază
Comentariu de octavpelin — 12 iunie 2018 @ 10:04 |