„Ar fi fost imposibil sa concepem planul nostru menit pentru intreaga lume, daca l-am fi destainuit in acei ani. Insa lumea este mai complexa şi este pregatita sa accepte o conducere globala. Suveranitatea supranaţionala formata dintr-o elita intelectuala şi bancheri ai lumii este, fara indoiala, mai atragatoare decit autodeterminarea naţionala, practicata in ultimele secole”. – David Rockefeller, membru permanent al clubului Bilderberg, 1991.

articol de Alexandru Razes / foaienationala.ro

Poate tot mai multi dintre voi a-ti auzit in ultimii ani de Clubul Biderberg,  Noua Ordine Mondiala, Guvern Mondial si alte chestii de acest gen. Insa precum masoneria si alte grupari secrete aceste informatii au fost luate de cei mai multi oameni drept teorii ale conspiratiei.

Voi incerca in cateva  articole sa demonstrez (sau macar sa ridic unele semne de intrebare)ca ceea ce unii numesc teorie conspirativa este de fapt o realitate bine musamalizata in care sunt implicati cei mai influienti si puternici oameni ai planetei, cu o putere mult dincolo de cea a presedintilor de stat sau oricare alta mare functie oficiala.

O musamalizare la care mass-media si-a jucat perfect rolul, fiind laudata public pe 5 iunie 1991 de fondatorul clubului Bilderberg,  David Rockefeller din partea Council on Foreign Relations (CFR): “Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”

Despre CFR, Chester Ward, amiral si fost judecator in Marina Militara SUA, membru in CFR timp de 15 ani spunea: “Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial.“

Insa nu despre asta vom discuta in acest material. Aici vom incerca sa ne amintim de unde a pornit acest grup, cine sunt fondatorii lui si cum au ajuns acestia sa detina controlul monetar si politic  mondial.

Cea mai scurta si oficiala definitia a Clubului Bilderberg ar fi urmatoarea: o organizatie ce include lideri politici, oameni de afaceri, academicieni si ziaristi, care se intruneste anual incepand din 1954. Organizatia sustine o agenda globalista si afirma ca notiunea de suveranitate nationala este depasita. Printre participantii la reuniunile trecute ale grupului s-au numarat Hillary Clinton, Bill Clinton, Donald Rumsfeld, Henry Kissinger, regele Juan Carlos al Spaniei, Regina Beatrix a Olandei si Tony Blair, reprezentanti ai Consiliilor de Administratie de la IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler. Intalnirea din 2008 s-a desfasurat la Westfields Marriott in Chantilly (Virginia), cea din 2009 langa Atena. La fiecare patru ani, reuniunile se desfasoara in SUA sau Canada. Din cauza caracterului secret al intalnirilor si al refuzului de a prezenta comunicate de presa, grupul a fost acuzat frecvent de comploturi la nivel mondial. Participantii nu au voie sa vorbeasca despre cele discutate in timpul reuniunilor. Grupul Bilderberg poarta numele unui hotel din Olanda unde membrii fondatori – printul Bernhard al Olandei, Joseph Retinger, David Rockefeller si Denis Healey – s-au intalnit prima data in 1954. Participantii la intalnirile grupului sunt protejati de serviciile secrete ale principalelor state reprezentate, in frunte cu CIA.

Istoria Clubului Bilderberg se confunda cu aceea a planetei noastre dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Prima reuniune oficiala a avut loc intre 29 si 31 mai 1954, in localitatea olandeza Oosterbeek. Atunci a si imprumutat numele Hotelului Bilderberg, amfitrionul intalnirii, al carui proprietar era Printul Bernhard, tatal actualei Regine Beatrix a Olandei. De-a lungul existentei sale, desi isi neaga cu vehementa responsabilitatea pentru desfasurarea istoriei, Clubul a avut cuvantul decisiv in evenimente ca razboiul din Vietnam, crearea organizatiilor CECA, Euratom si CEE, precursoare ale Uniunii Europene, razboiul de Yom Kippur, loviturile de stat din Brazilia, Indonezia, Chile, Argentina, Honduras, Guatemala, debarcarea trupelor americane in Panama, bombardarea Ceceniei, razboiul din Golf, inventarea si sustinerea euro, conflictele nesfarsite dintre Israel si Palestina. Unii critici nu ezita sa-i considere pe bilderbergeri direct raspunzatori de atentatele din 11 septembrie. Clubul Bilderberg este pretutindeni. ¹

Insa cum au ajuns aceste personaje atat de puternice si infuiente pe plan mondial?

Sa privim putin in trecutul unora dintre ei, Rothschild, Morgan, Rockefeller:

In 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocand o cadere a bursei din Londra. In acel moment, Europa era satula de razboi, iar viitorul intregului continent depindea de deznodamantul bataliei de la Waterloo. Daca armata lui Napoleon ieşea victorioasa, Imperiul francez urma sa deţina puterea asupra Europei. Daca, din contra, caştiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusa de ducele de Wellington, ajungea Anglia intr-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, intrucat finanţase ambele tabere. Dupa cum se ştie, batalia de la Waterloo a avut ca rezultat infrangerea lui Napoleon.

Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic dupa razboaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a imprumutat naţiunilor Europei, indatorandu-le, au provenit dintr-o inşelaciune celebra. Utilizand reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat inaintea celorlalţi englezi care era rezultatul importantei batalii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor sai de la bursa sa vanda puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi sa creada ca el ştie ceva şi ca ducele de Wellington a pierdut batalia de la Waterloo. Toata lumea a intrat in panica, grabindu-se sa scape de acţiunile britanice “fara valoare”, pentru a-şi salva macar o parte din averi.

Dupa cateva ore, bursa din Londra se prabuşise total. Cand a sosit ştirea oficiala ca Wellington caştigase de fapt batalia de la Waterloo, era deja prea tarziu. Rothschild cumparase cea mai mare parte din piaţa pe o suma de nimic. In cateva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţiala şi iata cum peste noapte, averea deja fabuloasa a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi imprumuturi (evident cu dobanzile de rigoare) ţarilor europene, atat de dornice sa se refaca dupa lunga perioada de razboi (finanţat tot de Rothschild) şi sa ajunga la… stabilitate economica.

Tot stabilitatea economica a fost invocata şi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima banca supranaţionala din lume a aparut in urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. In 1907, J. P. Morgan a inceput sa raspandeasca zvonul ca bancile au dificultaţi şi nu vor mai putea face rambursari. Ca şi in exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a capatat credibilitate pentru ca venea de la o persoana despre care se presupunea ca ştie ce spune. S-a creat panica, toata lumea s-a inghesuit sa işi retraga depozitele din banci, lucru ce a dus la falimente in lanţ (aproape 5400 de banci au disparut atunci).

Apoi Congresul american a demarat o ancheta pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia insarcinata cu aceasta misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de altfel avea sa devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich casatorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie “salvatoare” crearea unei Banci Centrale care sa vegheze pentru ca dezastrul din 1907 sa nu se mai repete niciodata. Istoria a aratat ca el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori.

In 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de bancheri, in cadrul unei intalniri secrete, organizate in casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbanda, dar in 1913, cand Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. In schimbul susţinerii financiare şi politice in alegeri, Wilson le promisese bancherilor ca, odata ajuns preşedinte, va aproba fara sa clipeasca constituirea Federal Reserve. Cu doua zile inainte de Craciun, cand o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat in lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.

Dupa mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret: “Naţiunea americana este controlata de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate activitaţile noastre sunt in mainile a doar caţiva oameni, care nu fac altceva decat sa controleze şi sa distruga libertatea economica. Am ajuns sa fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizata. Nu avem un guvern cu opinie libera, manat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor unui mic grup de oameni care il controleaza.”

Senatorul Louis McFadden spunea in 1932 in Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care acţioneaza impreuna pentru a transforma lumea in sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul“.

Publicului i s-a spus atunci ca Federal Reserve este soluţia ideala şi unica pentru a menţine stabilitatea economica (suna cunoscut, nu-i aşa?). Strazile şi ziarele erau pline de afişe in care americanilor li se arata cum inflatia, şomajul şi criza economica sunt de acum de domeniul trecutului, datorita apariţiei Federal Reserve. A urmat insa marea criza economica din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul in mainile bancherilor.

In 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia dupa al Doilea Razboi Mondial (o alta criza generata cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au aparut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scara mai extinsa: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondiala.

Federal Reserve a oprit in 1971 convertibilitatea dolarului in aur, producand o noua criza pe piaţa, care a transformat dolarul american in principala moneda de schimb (mai ales pentru comerţul cu petrol) a planetei. De fiecare data s-a invocat nevoia de stabilitate economica.

Lista utilizarii acestui scenariu este lunga şi se incheie (speram) cu actuala criza financiara, orchestrata de aceeaşi bancheri din umbra prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondiala, FMI şi bancile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii.

Aplicand cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesara acceptarii unei noi autoritaţi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrans . ²

________________________________________________________________________________

Note:

1. Cristina Martin, jurnalista si autoarea cartii „Clubul Bilderberg. Stapanii lumii„

2. http://foaienationala.ro/noua-ordine-mondiala-cateva-informatii-esentiale.html

articol de Alexandru Razes

sursa: foaienationala.ro