Ernest Bernea – Despre educație. Citate inedite

Redăm aici citate inedite despre educație și învățământ din Ernest Bernea – Studii de pedagogie, un volum reper (inedit) pentru un sistem de învățământ care formează caractere, într-un context de colaps al educației. Volumul urmează să apară la Editura Predania.

„Exerciţiul intelectual, ca şi acela profesional pot avea contribuţii însemnate, fiecare după natura şi locullor în ierarhia activităţilor omului, dar luate în parte şi izolate sînt insuficiente pentru o desvoltare armonioasă a omului. Singure, aceste activităţi nu pot defini omul şi nu pot reprezenta cultura şi educaţia.
Dincolo de predarea unor cunoştinţe necesare, educaţia trebuie să se ocupe cu deosebită atenţie de ceea ce numim: conştiinţă, atitudine, gust, caracter, stil de viaţă.
Educaţia trebuie în primul rând să aibă în vedere omul viu şi omul întreg; aceasta înseamnă omul real, concret, nu omul idee sau cifră, mai înseamnă omul complex, nu unul parţial, redus; actul pedagogic trebuie purtat direct şi pe întreg cuprinsul condiţiei umane.
În concluzie: nu educaţie dedicată exclusiv exerciţiului abstract al inteligenţii şi cu atât mai puţin al memoriei, ci o educaţie integrală a tuturor funcţiunilor sufleteşti, care să însemne promovarea tuturor virtuţilor intelectuale şi morale. 
Pentru ca ceva nou să se întâmple care să facă posibilă o altă fundamentare a culturii încât ştiinţa şitehnica, literatura şi arta să se ridice pe treptele superioare ale creaţiei, ajutând la împlinirea destinului nostru de oameni în ce are mai de seamă, este necesar în primul rând să revizuim concepţia despre om, adică filosofia umanistă, iar de aci să schimbăm educaţia şi să refacem viaţa însăşi.
Pentru ca educaţia să fie posibilă, ideile morale trebue transpuse în viaţă – să fie adică înlocuite cu practici, cu virtuţi – trebue experimentate pe fondul unui exerciţiu spiritual de cea mai sinceră şi subtilă calitate.
Omul viitorului, acela care va putea salva civilizaţia în derută, este complex ca natură, plural dimensionat şi just situat la răscrucea marilor probleme ale destinului său. Prin aderarea la datele esenţiale ale condiţiei sale, acest om este puternic şi stabil, dar nu mai puţin viu, armonios şi echilibrat ca realitate concretă şi forme de expresie.
Oamenii au atâta putere de creaţie câtă adâncime cunoaşte umanitatea lor.
Educaţia este o activitate depusă cu scopul de a transforma oamenii după un model stabilit care poatesatisface cerinţele ideale şi reale la un moment dat; educaţia înseamnă a conduce un om de la o situaţie dată la alta superioară către care năzuim. Şi cum dimensiunile lui sunt multiple, este firesc ca educaţia săfie la fel, adică fizică, intelectuală, morală, estetică şi socială; a servi numai una din ele duce la eroare şi infirmitate.
Educaţia nu este posibilă numai pe judecăţi ştiinţifice asupra realităţii, ci şi pe o concepţie care fixează un ideal în raport cu condiţia şi destinul uman. În concluzie pedagogia, deşi are un temei în realitatea obiectivă concretă, pentru ca lucrarea să-i fie împlinită are nevoe de o concepţie despre om şi viaţă, despre valori şi ierarhia lor, pe scurt, are nevoe de o filosofie. Dacă cercetarea ştiinţifică pune în stăpânirea pedagogiei datele reale ale materialului de prelucrat, filosofia este aceea care indică scopul către care tindem, care îndrumează opera educaţională către ceea ce urmează să fie împlinit.
Omul este o fiinţă complexă cu variate dimensiuni şi dialoguri, ceea ce impune o concepţie realistă care să satisfacă cerinţele naturii şi destinului său. Indiscutabil că există elemente dominante ale istoriei ce pot impune o pedagogie de epocă, dar nu este mai puţin adevărat că aci acţionează o bază care aduce stabilitate şi dă un caracter specific speţei umane. În procesul educaţiei realitatea diversifică iar scopul superior unifică. În acest fel se poate realiza o adevărată unitate în varietate.
Şcoala trebue să aibă ca scop în primul rând formarea personalităţii omului şi mai apoi meşteşugul.”

sursa: Rânduiala