De ce votez si votez cu Alianța Noastră România

(opinie personală)

Articol de Corneliu POPA

Imi permit sa fiu direct si sa-mi exprim parerea fara ezitare tocmai pentru ca nu sunt angrenat politic si nu sunt dator nimanui.
Dar am un interes: sa-mi cresc copiii romaneste in Romania si sa nu-mi fie teama ca, in numele unor drepturi inventate ad-hoc, indivizi, sau organizatii, ne vor teroriza familiile obligandu-ne pe noi, marea majoritate, sa cerem voie sa ne pastram traditiile crestine, sau sa toleram ad infinitum bataia de joc la adresa valorilor noastre morale, identitare si istorice.

Cei care ne-au tot reprezentat in parlamente si guverne pana acum au ignorat in mod constant interesul national, dand legi antiromanesti, aservindu-ne economia corporatiilor multinationale si ridicand coruptia si tradarea la rang de virtuti. ”Cinste lor”, dar vot de la mine nu primesc.

Conturand aceeasi linie de instrainare, dar oferind iluzia unei innoiri prin aducerea de figuri noi in primplan, se lupta insistent sa-si faca loc pe scena politica cel mai periculos partid din istoria postdecembrista a Romaniei. Am numit USR, formatiune bazata in principal pe o pepiniera de cadre crescute in paradigma finantarilor externe si a burselor peste hotare. Dincolo de corectitudinea politica impusa

beneficiarilor unor astfel de fonduri, preocuparea constanta pentru cheltuirea si justificarea banilor primiti, axata pe o cultura a unei dependente pavloviene de sustinere din exterior, atrofiaza catastrofal “muschii” ridicarii prin fortele proprii si valorificarea resurselor autohtone, accentuand totodata predispozitia spre colportare a doctrinei finantatorului strain. Desi persoane inteligente si in general oneste, acesti adevarati ”agenti de influenta” ai unor interese din afara tarii se situeaza aproape involuntar, pe o traiectorie care intra in coliziune cu linia unor valori romanesti fundamentale.
In felul acesta devin explicabile iesiri aparent necontrolate ale unor lideri locali USR de o incredibila grosolanie la adresa crestinilor si a Bisericii, sau agenda altora privind promovarea noului marxism cultural (inventia numita google ma scuteste de inserarea unor exemplificari concrete).
Nici USR nu va avea votul meu.

Fara a exagera si nemotivat de vreun interes partizan, observ ca singurul partid ce-si propune programatic oprirea dezromanizarii Romaniei si continuarea dezvoltarii tarii in cheia unui autentic interes national este aceasta alianta a lui Marian Munteanu. Figura emblematica a anilor ’90, fara insa a pastra aura mitica a acelor vremuri, Marian Munteanu, sprijinit de o serie de personalitati promotoare ale etosului romanesc (cum ar fi Dan Puric) are curajul si determinarea sa ia in raspar politica damboviteana si sa afirme romanismul intr-ul loc si un timp cand politica corecta (cacofonie lasata intentionat) impune rusinea, sfiala, sau chiar frica de a te manifesta ca roman in Romania.
Votez asadar Alianta Noastra Romania, ca unica alternativa a unui viitor aliat in sferele puterii, care sa rezoneze la ceea ce pentru noi inseamna totul: Dumnezeu, Biserica, familie, traditie, stramosi, istorie. Nu-mi fac iluzii, votez oameni, nu ingeri si nu ma descurajez la gandul ca sunt supusi greselii, sau chiar ca odata ajunsi in sferele puterii ar pierde din darzenie.
E felul meu de a ma proteja de dezamagire: nu ma amagesc. Dar daca e sa vedem totul in rau, eu vad raul cel mai mic, drept ”binele cel mai posibil” in contextul dat. Si ma agat de el.

Ii desfid pe cei care absenteaza de la urne delimitandu-se suveran de un joc considerat “murdar”, prin aparenta ramanere in afara lui, sau considerand ca astfel blameaza clasa politica indezirabila prin refuzul de a o legitima prin vot.
Acestora le spun: inactiunea lor are un efect pervers, ne-votul influentand de fapt procesul electoral in directie contrara intentiei lor. Matematica alegerilor arata ca tocmai candidatii/partidele cele mai nedorite, cu un electorat tot mai redus, dar disciplinat, pot accede la putere prin devansarea procentuala a celor care fac opozitie lipsiti de votul absentilor.
Paradoxal, o astfel de structura a puterii rezultata in urma unui proces democratic din punct de vedere tehnic, dar dominat de absenteism, este in esenta ne-democratica, intrucat reprezentativitatea este una falsa, realizata nu prin vot, ci prin ne-vot. Si cu toate astea sistemul ramane in picioare si raul se perpetueaza.
Afirm fara echivoc: sta pe umerii celor care refuza participarea la procesul electoral raspunderea mentinerii la putere a unei clase politice dezavuate, dar nu numai pentru urmatorul interval, pana la urmatoarele alegeri, ci pentru mult mai mult timp, intrucat in lipsa unei sustineri masive, noile formatiuni, ce nu au avut timp sa-si contureze un electorat stabil, risca ratarea pragului intrarii in Parlament, ceea ce inseamna si lipsirea dobandirii de experienta politica in urmatorii ani si deci abordarea unor alegeri viitoare dintr-o pozitie la fel de dificila.

Merg la vot, mergeti la vot ! Dumnezeu sa ocroteasca Romania si pe romani oriunde s-ar afla !

Corneliu Popa
IASI