Bătaia de joc a VACCINĂRILOR OBLIGATORII continuă

In noul proiect al Ministerului Sanatatii, criteriile SANCTIUNILOR PENTRU PARINTI sunt ambigue, dar masurile DURE: CONDITIONAREA INSCRIERII LA SCOALA SI ACUZAREA “RELELOR TRATAMENTE”

• Gandul.info: PRO sau CONTRA vaccinării obligatorii a copiilor? Noua schemă de imunizare în proiectul scris la Ministerul Sănătăţii. „Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv”

• Nota cuvantul-ortodox.ro:

  Asistam la un alt exercitiu de PR al marilor industrii farmaceutice, secondate de vectorii lor de imagine si de o presa obedienta, flamanda de bani si lipsita de spirit critic. Nu intram acum intr-o discutie pe fondul subiectului (sunt bune sau vaccinurile), ci ne referim la aspectele ce tin de aceasta lege si de intentiile autoritatilor;

  1. cum adica sanctiunile vor fi puse in vigoare progresiv? Ce fel de fundamentare juridica va avea un astfel de mecanism si ce garantie are parintele sanctionat ca poate da in judecata statul si castiga pentru ca acestea au fost aplicate intr-un moment in care infrastructura nu e gata? Cum se va demonstra ca statul si-a facut in intregime treaba si parintele a fost “complet informat”? Toate acestea sunt lucruri vagi, subiective, ceea ce face ca aplicarea sanctiunilor sa depinda de intrepretari, nu de existenta unor criterii fixe;

  2. statul roman are nenumarate deficiente la nivelul serviciilor publice, al asistentei si al programelor de preventie. In ciuda faptului ca,

  chiar recent, a existat o grava sincopa in aprovizionarea cu vaccinuri. Sunt grave sincope la nivelul asigurarii serviciilor medicale din cauza lipsei de medici. Ce sa mai vorbim despre problemele sociale ale Romaniei, cu saracia in expansiune si cu atatea cazuri de locuire si hranire precara. In aceste conditii, in ce masura se justifica obiectivul unei vaccinari obligatorii cu nu mai putin de 7 vaccinuri? Pe baza carui calcul de fezabilitate? Pe baza carui audit? Ce fel de resurse au preconizat marii experti sa foloseasca si in ce masura sunt ele disponibile? Aici presa trebuia sa puna intrebarile, dar, noi nu mai avem presa, ci lachei PR;

  3. apropo de resurse – imaginati-va cati bani vor inghiti aceste programe, toata infrastructura necesara si, desigur, si companiile de PR. Pentru ca acele campanii zise de “informare” vor fi facute de companii de comunicare publice pe multi, multi bani! De ce nu se duc acesti multi bani in alte directii? Cum va trai mai bine si mai sanatos un copil? Daca va avea dozele de vaccin facute, dar va dormi in mizerie si se va hrani cu coji de paine, sau daca va dormi intr-un asternut decent si calduros si se va hrani normal? De ce se duc banii publici in programe mastodont de vaccinare si nu se duc in servicii de asistenta sociala?;

  4. toate aspectele de mai sus, de la cele juridice la cele de oportunitate, ar fi fost pune in discutie daca ar fi existat o DEZBATERE reala pe subiect. Nu exista, ceea ce arata ca proiectul e unul dus doar din perspectiva marilor actori, nu de preocupari reale legate de sanatatea romanilor;

  5. aspectele cele mai grave tin de raportul dintre familie si stat. De ce sa aiba statul dreptul de a acuza ”rele tratamente” parintelui daca acesta refuza sa-si vaccineze copilul? Pentru ca, pe astfel de acuzatii, copilul poate fi luat din familie pe model norvegian. Si asta nu pentru neglijente grave ci pentru ca parintele acela considera ca vaccinurile sau prea multe vaccinuri nu ii ajuta copilul…

   

•  Citiți și :

LEGEA VACCINARII OBLIGATORII. Sistemul insista: NU-TI VACCINEZI COPIULUL = ITI VOR LUA COPILUL. Dar cica parintii vor fi despagubiti daca apar efecte adverse grave. Tu pentru ce despagubire ii vei lasa sa-ti bage copilul in pamant?

PRO sau CONTRA vaccinării obligatorii a copiilor? Noua schemă de imunizare în proiectul scris la Ministerul Sănătăţii. „Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv” (gandul.info)

Legea privind vaccinarea obligatorie a copiilor este aproape gata, oficialii din domeniul sănătăţii mai având de lucru la capitolul sancţiuni pentru părinţii care refuză să-şi imunizeze copiii. Potrivit profesorului Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, actul normativ care va fi pus în dezbatere publică în luna februarie prevede o serie de vaccinuri obligatorii, pe listă fiind incluse cele împotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreonului, hepatitei B şi infecţiei cu haemophilus. „Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile. Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv”, a precizat Rafila, pentru gândul.

Cea mai dură sancţiune despre care s-a discutat până acum este condiţionarea înscrierii la şcoală de prezentare schemei obligatorii de vaccinare, variantă la care nu s-a renunţat, dar care este încă în discuţie ea ridicând o serie de probleme juridice. De asemenea, în discuţia iniţială a fost şi prevederea prin care părinţii ar putea fi acuzaţi chiar de rele tratamente aplicate minorului dacă refuză vaccinarea.

În ţara noastră, vaccinarea copiilor se face, în prezent, după o schemă, pe care părinţii o pot refuza, fără a suporta niciun fel de consecinţă. Autorităţile din domeniul sănătăţii au pus la punct un proiect de lege prin care susţin că vor să-i facă pe părinţi să conştientizeze adevărata importanţă a vaccinării şi care, conform declaraţiilor recente ale reprezentanţilor din domeniu, va introduce, sancţiuni progresive pentru cei care nu acceptă noile reguli.

În lista vaccinurilor obligatorii pentru orice copil vor fi incluse cele impotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreonului, hepatitei B şi infecţiei cu haemophilus.

„Este vorba despre numărul de antigene care trebuie să facă parte din imunizarea oricărui copil, astfel încât să se evite bolile care pot provoca decesul sau sechele foarte grave. Este vorba despre difterie, tetanos, tuse convulsivă, rubeolă, rujeolă, oreon, hepatita B şi, inclusiv, infecţia cu haemophilus, pentru că şi acest antigen face parte din compoziţia unui vaccin compus”, a explicat pentru gândul profesorul Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.

În ultima perioadă au existat controverse în ceea ce priveşte păstrarea vaccinului împotriva tuberculozei (BCG) în lista vaccinurilor obligatorii pentru copii. În foarte multe state acest vaccin a fost eliminat, însă, profesorul Alexandru Rafila susţine că acolo acest lucru s-a datorat incidenţei scăzute a acestei boli. Nu este cazul României, care se numără, în prezent, printre ţările cu cea mai mare incidenţă a tuberculozei, în ciuda faptului că numărul de cazuri de acest fel s-a redus la jumătate în ultimii ani.

„Vaccinul BCG se administrează la copii imediat după naştere, însă vaccinul BCG nu previne tuberculoza, din păcate. Nu există un vaccin în momentul de faţă care să prevină tuberculoza, ci previne complicaţiile grave ale tuberculozei în primul an de viaţă. (…) Au fost întrebări legate de includerea sau neincluderea lui în această listă. (…) Sunt ţări în care acest vaccin nu se mai utilizează, dar în acele ţări au incidenţă mică a tuberculozei. La noi, din păcate, este încă o problemă, deşi a fost redusă cu 50% în ultimii 10 ani. El este recomandat în continuare, dar, cum vă spuneam, nu previne boala în sine, ci doar complicaţiile majore la persoana respectivă”, a explicat profesorul Alexandru Rafila.

Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv

Sancţiunile pe care le vor primi părinţii în cazul în care refuză să îşi vaccineze copiii vor fi introduse progresiv.

„Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile.  Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv şi scopul legii nu este de a sancţiona, ci de a convinge părinţii cu privire la utilitatea vaccinării. Nu este un scop coercitiv, ci este un scop stimulativ pentru vaccinare”, a declarat profesorul Alexandru Rafila.

Anterior, ministrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, a vorbit într-un interviu acordat Mediafax despre posibilele sancţiuni. Întrebat fiind dacă în România s-ar putea aplica un model de pedeapsă a părinţilor cum este cel din alte state europene, precum Franţa, unde copiii nevaccinaţi nu sunt primiţi la şcoală, invocându-se protecţia colectivităţii, ministrul a declarat că aceasta poate fi o variantă de urmat. „Nu cred că există o sancţiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancţiune completă”, a completat Patriciu Achimaş-Cadariu.

Pe de altă parte, Alexandru Rafila a adăugat că noua lege vizează şi remedierea problemelor existente în ceea ce priveşte stocurile de vaccinuri la nivel naţional şi vrea să pună la punct campanii de informare a populaţiei şi a medicilor. De asemenea, la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, vor apărea comitete tehnice care să se ocupe de campaniile de imunizare la nivel local.

„Legea, în primul rând, va permite constituirea unui stoc de vaccin la nivel naţional care să acopere un necesar suplimentar de încă un an de zile, ca să evităm situaţii cum au fost cele semnalate în ultima perioadă, când a existat criză de vaccin. În al doilea rând, campanii permanente de informare a populaţiei, dar şi a medicilor şi a celorlaltor categorii interesate şi, cred că este un lucru foarte foarte important că, atât la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, se vor constitui nişte comitete tehnice care să poată să coordoneze campania de imunizare la nivel local şi, pe de altă parte să ofere consiliere, să soluţioneze diverse solicitări ale părinţilor sau ale medicilor de familie referitoare la programul de imunizare”, a explicat, el

Varianta finală a legii va fi pusă în dezbatere publică în luna februarie, după ce vor fi finaizate toate detaliile de natură juridică pe care trebuie să le îndeplinească.

Schema de vaccinuri recomandate în România

În România există o schemă de vaccinuri recomandate de Ministerul Sănătăţii, pe care însă părinţii care o refuză integral sau parţial nu suportă nicio consecinţă.

Click pentru a mări

Bucureştiul, alături de judeţe din vestul României, între care Arad şi Alba, sunt zonele din România cu cel mai mare risc de apariţia a unor focare de difterie, rubeolă şi rujeolă, din cauza ratei de imunizare scăzută, potrivit datelor oficiale.

La nivel naţional, la BCG, vaccinul contra formelor grave de tuberculoză, acoperirea vaccinală este una relativ bună, pentru că acest vaccin se administrează imediat după naştere. Acoperirea vaccinală în cazul BCG este de peste 90%.

În ce priveşte DTP, o componentă ce previne difteria, tetanosul şi tusea convulsivă, aici raportarea se face la minim 3-4 doze, iar acoperirea vaccinală este la 88% la nivel de ţară.

Rata de acoperire vaccinală în cazul unor infecţii virale, rubeolă, rujeolă şi oreion, este asemănătoare cu cea de la DTP, de 88%.

Cum este legislaţia în ţări din UE

Există ţări în care însă vaccinarea copiilor este obligatorie, iar sancţiunile pentru părinţii care refuză sunt dure. În Franţa, de exemplu, părinţii sunt obligaţi să îşi vaccineze copiii împotriva poliomelitei, a difteriei şi tetanusului. În caz contrar aceştia pot ajunge chiar în instanţă, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor enumerate mai sus este încadrată de autorităţile franceze la categoria ”rele tratamente aplicate minorului”.La începutul acestui an, doi părinţi francezi au fost condamnaţi la două luni de închisoare cu suspendare după ce au refuzat vaccinarea copiilor împotriva tetanosului şi poliomielitei, pe motiv că aceasta le face mai mult rău decât bine celor mici.

În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio şi hepatita B. primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de ore de viaţă ale copilului.

În Belgia copiii nu pot fi înscrişi la şcoală dacă nu au făcut vaccinurile DTP, Hub, antipolio, hepatitic B, ROR, antipneumococic şi antimeningococic.

În Germania nu este obligatoriu niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor şi copiilor vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic şi antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinaţi la naştere. Doar în cazuri de risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naştere.

În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate sugarilor şi copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B şi ROR. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) şi antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/ recomandat niciun vaccin.

În Marea Britanie nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR şi antimeningococic C. Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10‑14 ani şi doar în cazuri de risc înalt, la naştere.

În Australia autorităţile nu le vor mai dea ajutoare părinţilor care refuză să-şi vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, ori declarând pe proprie răspundere că se opun vaccinării, dar ei primesc în continuare alocaţii pentru creşterea copiilor. Însă conform noilor reglementări, care vor intra în vigoare în ianuarie 2016, părinţii nu vor mai primi ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea pe proprie răspundere.