ADEVARUL DESPRE VACCINUL BCG
De ce este Romania singura tara din UE care face vaccinul BCG la nastere?
Dr. Christa Todea-Gross
Acest non‑sens al vaccinării cu BCGeste aspru criticat şi de către D‑na Schnär‑Manzoli, autoarea cărţii Inutilitatea vaccinurilor (ATRA, ianuarie 1995): “Vaccinările repetate cu BCG, recomandate de către Calmette, au provocat adenopatii cervicale purulente şi uneori soldate cu septicemie şi deces”. Este vorba de o tuberculoză generalizatăprin intermediul limfei, putând provoca meningită, osteomielită, otite purulente, leziuni renale grave, cecitate (orbire) etc. Autoarea cărţii arată că “efectul cel mai frecvental BCG este cu certitudine acela de a declanşa tuberculoza, în loc să oprevină”.
În cartea ei, D‑na Schnär‑Manzoli îl citează pe profesorul Mande, care, la 24 octombrie 1967, denunţă deschis neajunsurile vaccinului BCG, la aproape 50 de ani de la descoperirea lui. De asemenea, profesorul Stephani, de la Universitatea de Medicină din Geneva, a reunit 104 de lucrări, scrise de 82 de autori, despre daunele produse de BCG, în care scrie: “Acest bacil viu invadează sistemul limfatic, unde se instalează conform obiceiului strămoşului său (bacilul tuberculozei bovine). Nimeni nu poate spune astăzi care va fi evoluţia saîn următoarele decenii. Cauza tuberculozei limfatice generalizate este încă necunoscută”. În urma vaccinării BCG, au fost diagnosticate 104 cazuri de otită purulentă, unele din ele fiind complicate cu osteită locală purulentă, cauzăfrecventă a surdităţii. Profesorul de Microbiologie Jean Basset accentuează şi el, alături de mulţi alţi oameni de ştiinţă, complicaţiile frecvente şi grave ale vaccinului BCG. Prof. Lignieres concluzionează:
– Tuberculoza este cel mai des provocată de însuşi vaccinul BCG; Dr. Scohy se opune nu doar vaccinului BCG, dar şi principiului vaccinării (ceea ce i‑a adus multe necazuri…), motivele fiind expuse în revista Des clefs pour vivre (nr 4, august 1994):
– Primul pericol al vaccinului BCG constă în capacitatea sa de a provoca ulterior, în mod frecvent, cazuri de tuberculoză, majoritatea fiind grave.
– Un alt pericol este acela că “antrenează la sugari, automat, o formă atenuată detuberculoză cutanată, care evoluează timp de 6‑9 luni, manifestându‑se cu o stare de subfebrilitate şi o scădere importantă a imunităţii organismului”. În tot acest timp, sugarul mai suportă şi alte vaccinuri, care pot dezechilibra şi mai mult sistemul lui imun. Este motivul pentru care, la majoritatea dintre copiii vaccinaţi la naştere sau cât mai devreme după naştere cu BCG, se observă o predispoziţie la diverse infecţii acute: rinofaringite, otite, laringite sau bronşite repetate.
Se ştie că tuberculoza, fie că este dată de vaccin sau nu, deschide calea afecţiunilor reumatice. Mulţi se nasc în zilele noastre cu o predispoziţie genetică la afecţiuni reumatice, la care se adaugă şi infecţia TBC, agravându‑le.
După vaccinarea cu BCG, nu mai este posibilă depistarea precoce a infecţiilor tuberculoase (!), ci doar într‑o fază tardivă, mult mai gravă. La ora actuală există tratamente eficace pentru TBC şi, dacă ar fi depistate de la început, aceste infecţii ar putea fi vindecate cu antibiotice, fără alte complicaţii.
– Infecţiile tuberculoase depistate la cei vaccinaţi cu BCG, sunt mult mai grave şi mai contagioase decât la cei nevaccinaţi, din cauză că acest vaccin provoacă o reacţie de hipersensibilitate întârziată defavorabilă, cu o cazeificare sub formă lichidă, de cele mai multe ori, care diseminează în întregul organism.
– Vaccinarea sistematică din Franţa nu a dus la eradicarea acestei boli, ci dimpotrivă, la o creştere a cazurilor de TBC. În Franţa, de mulţi ani, profesori de Medicină cer renunţarea la vaccinul BCG. Doi dintre aceşti medici sunt: profesorul J. Chrétien, pneumoftiziolog la Spitalul Laennec, Paris, şi profesorul J. P. Derenne, pneumolog la Spitalul Saint‑Antoine, Paris, ambii exprimându‑şi dorinţa de mai multe ori în revista medicală Le Concours Médical.
În Ţările de Jos, după cel de‑al doilea război mondial, existau numeroase cazuri de tuberculoză, fiind condiţii precare de viaţă. Cu toate că nu s‑a practicat deloc vaccinarea în aceste ţări, tuberculoza a fost eradicată.
Interesant este faptul că aceste ţări prezintă cel mai mic procent de îmbolnăviri cu TBC. Cazurile de TBC din Europa sunt cele mai numeroase în ţărileîn care se practică vaccinarea BCG obligatorie. În Buletinul nr.1 din 1974 al Ministerului Sănătăţii Publice şi Asigurărilor Sociale se observă că acolo unde se practică vaccinarea BCG obligatorie, în ţări ca Bulgaria, Cehoslovacia,Polonia şi Portugalia, cazurile de TBC sunt în creştere. De 5 ani, acelaşilucru se întâmplă şi în Franţa.
România nu face excepţie: deşi se face vaccinarea în masă “obligatorie” cu BCG încă de la naştere, observăm o creştere marcată a cazurilor de TBC (inclusiv la tineri).
(…)
Pe plan mondial. Studiul OMS – certurile repetate legate de vaccinul BCG au determinat Organzaţia Mondială a Sănătăţii să facă un studiu în India, între anii 1968‑1971. OMS a ales un număr de 209 de localităţi, însumând 360.000 de persoane. Toate persoanele au fost testate la tuberculină iar cele cu o reacţie negativă (nevacinaţi) au fost împărţite în două grupe: una a fost vaccinată şi alta nu, ca apoi să fie urmărite timp de 7 ani şi jumătate.
Raportul OMS, Rapport du groupe scientifique ICMR/ OMS, numero 651‑ Geneve, 1980, a fost următorul: “Vaccinul BCG nu conferă nicio protecţie în termenul celor 7 ani şi jumătate de supraveghere, iar tuberculoza a atins mult mai des persoanele care reacţionaseră iniţial la tuberculină, după vaccinare, decât pe cei care nu prezentaseră nicio reacţie”. Cu alte cuvinte, cei care aveau reacţia la tuberculină pozitivă prezentau o reacţie de hipersensibilitate întârziată care nu‑i proteja de TBC, pe când cei care nu reacţionaseră la tuberculină nu prezentau această alergie întârziată şi erau mult mai apăraţi împotriva tubercuozei.
Reacţiile adverse şi complicaţiile vaccinului BCG:
‑Abcese locale: apar la locul inoculării, la aproximativ 6 săptămâni de la vaccinare şi sunt considerate ca fiind o complicaţie, dacă diametrul leziunii măsoară peste 0,6 cm.
‑ Adenopatii: la 13 săptămâni de la vaccin, se constată o inflamaţie a ganglionilor regionali, care deseori se infectează, formându‑se abcese.
‑ Osteite şi osteomielite: inflamaţia şi infecţia oaselor, în special a oaselor lungi, care pot apare între 6 luni şi 4 ani de la vaccinare (în medie 12 luni).
‑ TBC: forme grave, diseminate, uneori complicate cu menigită tuberculoasă şi deces
‑ Otite purulente, soldate uneori cu surditate
‑Infecţii frecvente ale căilor aeriene superioare şi inferioare: laringite, rinofaringite, otite, bronşite
‑Afecţiuni reumatice.
‑Scăderea imunităţii,
‑Decesul.
În concluzie, nu este deloc recomandată vaccinarea BCG a sugarilor, motivele
fiind concludente. România este singura ţară din UE unde se mai efectuează vaccinarea BCG la naştere! (vezi Anexa).
sursa: razbointrucuvant.ro/recomandari
(extras din cartea autoarei Dr.Christa Todea-Gross :
“Vaccinurile: preventivesau boala? O noua patologie pediatrica”; Ed.Christiana, Bucuresti 2012, p. 321-325, disponibila pe site-ul: www.pentruviatacluj.ro)
Bucovina Profundă 
Lasă un comentariu