Parintele Gheorghe Calciu – Sfintitul Marturisitor

Icoana, Acatist, Slujba si Propunerea de canonizare oficiala

(+ 21 noiembrie)

ACATISTUL SFANTULUI SFINTIT MARTURISITOR GHEORGHE CALCIU

TROPARUL, GLASUL 1:

Mărturisitorul cel neînfricat al credinței, care și-a petrecut viața ca necurmată jertfă în abisul unor suferințe cutremurătoare, pentru apărarea Bisericii, a demnității și a mîntuirii neamului românesc, s-a ridicat prin iubire și rugăciune din adîncurile iadului la lumina și bucuria cerească a prezenței lui Dumnezeu. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mîntuiește sufletele noastre.

CONDACELE ȘI  ICOASELE

CONDACUL 1

Pe luptătorul cel mai neînfricat pentru apărarea, în vremuri satanice, a dreptei credințe și a Adevărului mîntuitor, pe cel care s-a adus pe sine ardere de tot, jertfindu-se în temnițele înfricoșătoare ale comunismului, pentru demnitatea Bisericii și pentru luminarea sufletului și mîntuirea neamului românesc, pe cel care printr-o suferință neînchipuită și iubire desăvîrșită a suit treptele cerului și se roagă pentru noi, cu însuflețire să îl lăudăm zicînd: Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

ICOSUL 1

Socotind că viața ta aparține în întregime lui Hristos și neconcepînd separarea mîntuirii tale de aceea a neamului românesc, nici credința ta de a celorlalți credincioși, nici evlavia ta de aceea a Bisericii, cu un curaj nebunesc, al nebuniei pentru Hristos, te-ai dăruit cu iubire imensă suferinței și rugăciunii neîncetate, înfruntînd satanizarea omului, pîngărirea libertății și demnității umane, distrugerea credinței și a Bisericii, pentru care te lăudăm zicînd:

Bucură-te, că iubirea și suferința ta au devenit arme de luptă pentru neam și pentru credință;

Bucură-te, că te-ai făcut răscumpărător al vremurilor, spălînd de rușinea fricii poporul și pe slujitorii Bisericii;

Bucură-te, că pentru mîntuirea și demnitatea neamului tău ai stat în cumplirea veacului drept ca o cruce, cruce tu însuți;

Bucură-te, că în fundul iadului lumii acesteia fiind închis, ai sădit în el Împărăția lui Dumnezeu din inima ta;

Bucură-te, că din iubire ai ars pentru Hristos și neam fără rest, te-ai făcut ardere de tot, transformîndu-te întreg în lumină;

Bucură-te, că te-ai devotat pînă la jertfa supremă, pentru ca neamul românesc să-și îndeplinească misiunea mărturisitoare dată lui de Dumnezeu;

Bucură-te, că din iadul durerilor ai scos un cîștig ceresc și din înfruntarea urii satanice raiul ai dobîndit;

Bucură-te, că ai fost conștiința mai bună a neamului românesc;

Bucură-te, că socotind Biserica singurul loc și singura putință de mîntuire a omului, în iadul temnițelor L-ai întîlnit pe Biruitorul iadului;

Bucură-te, că ai salvat demnitatea umană în fața teroarei istoriei;

Bucură-te, că în tine toți au simțit belșugul revărsării Duhului Sfînt;

Bucură-te, noule Apostol al românilor, noule Sfînt, care ne vei călăuzi și ne vei ajuta din cer, răspunzînd rugăciunilor noastre;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 2-LEA

Trăind de copil într-o ambianță familială șisătească de credință și evlavie, și apoi ca licean fiind însuflețit de idealul dobîndirii virtuților creștine și de rugăciune intensă, ai primit chiar din zorii vieții un semn al vocației de a transcende lumea aceasta, văzînd în grădina casei părintești, prin harul lui Dumnezeu și nevinovăția încrezătoare a

copilăriei, lumina necreată, pentru care cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 2-LEA

De timpuriu ai cîntat la strană, ca și verii și bunicul tău, iar de la mama ta, femeie simplă care vorbea cu Dumnezeu ca și cu un prieten, și care a dus o viață de adevărată sfîntă laică, ai sorbit duhul teologiei și frumusețea rugăciunii, iar ca licean ai exersat cinstea, abnegația, curajul, hărnicia, înfrînarea, caritatea, generozitatea, și te-ai întărit în credința care te-a dus la lăcașul bucuriei veșnice, pentru care îți strigăm unele ca

acestea:

Bucură-te, că avînd o mamă care vorbea în rugăciuni cu Dumnezeu ca și cu un prieten al său și trăia teologia cea mai înaltă în simplitatea smereniei, de copil te-ai făcut rugător și slujitor al Bisericii, intrînd în relație personală cu Dumnezeu;

Bucură-te, că slujind și smerindu-te, suferind pentru slujirea ta și căutînd mîntuirea neamului tău, ai luat pildă de la Însuși Hristos Care a

zis: ”Și cine va vrea să fie întîi între voi să fie tuturor slugă.” (Marcu 10, 44);

Bucură-te, că ai știut că numai crezînd în înviere putem să trăim o glorioasă afirmare a vieții, șică fără înviere, nici moartea nici viața n-au nici un sens, dar iubirea lui Dumnezeu este chezășia învierii noastre și temelia credinței;

Bucură-te, că ai crezut cu adevărat în viața cea veșnică, pentru tine și pentru neamul românesc;

Bucură-te, că ai devenit un om nou în Iisus Hristos, trăind toate virtuțile sufletului omenesc și toate calitățile sădite de Dumnezeu în neamul românesc;

Bucură-te, că ți-ai trăit viața ca și cum te-ai fi aflat în fața lui Dumnezeu, și ziua și noaptea te-ai rugat și-ai chemat mîngîierea Duhului Sfînt;

Bucură-te, că pentru tine viața fiind o măsură a curajului, ai îndrăznit și ai biruit lumea, fiindcă ai socotit că nu ești drept, dacă nu ajungi să trăiești în Duhul Sfînt;

Bucură-te, că ai legat libertatea de responsabilitate, de datoria față de semeni, de neam și de Dumnezeu;

Bucură-te, că așa cum Mîntuitorul n-a venit în lume ca să fie slujit, ci să slujească tuturor șisă-Și dea viața pentru mulți, așa ai slujit și ai fost gata să-ți dai viața pentru neamul tău iubit;

Bucură-te, că-ntreg credință fiind, te-ai făcut întreg lucrare de jertfă și dragoste;

Bucură-te, că ce ai cerut mai adînc prin rugăciune ți s-a dat: iubirea slujitoare și jertfitoare pînă la sînge și pînă la moarte, mistuindu­te, iubitorule, în lumina dumnezeiască;

Bucură-te, că prin suferință și iubire ai devenit un rugător în cer pentru neamul nostru, ale cărui virtuți și frumuseți le-ai întruchipat;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al dem­nității neamului românesc!

CONDACUL AL 3-LEA

Ca student, te-ai întărit în credință și ai lucrat o rugăciune mai adîncă și în spirit de jertfă pentru aproapele. Arestat pentru a fi adăpostit la cămin un coleg de liceu, ai primit opt ani de temniță grea și ai fost trimis la Pitești, unde ai încercat să-ți explici suferința pe care, nevinovat fiind, trebuia să o-nduri și, înțelegînd la început doar că așae voia lui Dumnezeu cu tine și cu ceilalți, ai cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 3-LEA

Din tinerețe ai iubit rugăciunea și curajul și jertfa, și inima ta s-a umplut de iubire pentru semeni și de încredere în puterea lui Dumnezeu. Și neînțelegînd încă sensul și adîncimea suferinței, dar primind-o ca fiind voia Celui Preaînalt, ți s-au deschis profunzimile unei vieți neobișnuite prin rodire duhovnicească, pentru care te lăudăm zicînd:

Bucură-te, că văzînd Dumnezeu rîvna ta de a-I sluji Lui și Bisericii Sale și neamului românesc, ți-a dat putința, cumplită și slăvitoare, de a-I oferi o ființă purificată spre jertfă;

Bucură-te, că ai înțeles voia și alegerea lui Dumnezeu ca prin foame, izolare, frig, mizerie, schingiuire și teroare, să te ridici la sfințenie și la ispășire pentru neamul românesc;

Bucură-te, că murind zi de zi pentru lume, se năștea în tine Hristos, pe Care, în suferințe de neîndurat, L-ai descoperit ca Domn al iubirii și al milei;

Bucură-te, că singura ta bucurie a fost să te dărui cu totul, cu toată ființa, cu tot trupul și sufletul, pînă la sînge, numai în jertfa cea mai mare găsindu-ți menirea și împlinirea;

Bucură-te, că ai transformat celula în chilie de rugăciune, hrana foarte săracă în prilej de asceză, de trăire în sărăcie, recluziunea în curăție și feciorie, amenințările perpetui în prilej de încredere în

purtarea de grijă și în voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că lucrînd rugăciunea lui Iisus, ne-ai asigurat că ea ”sparge zidurile, rupe granițele, ne pune în legătură cu Dumnezeu, ne face să vedem lumea nevăzută. Nu-s halucinații, ci este adevăr”;

Bucură-te, că ai simțit, în suferință și teroare, în credință și devotament, în lume, în oameni și în tine însuți, în toate,prezența lui Dumnezeu;

Bucură-te, că n-ai așteptat minuni din afară, ci ai petrecut într-o permanentă lumină lăuntrică, în transfigurare, în Duhul viu al viului Dumnezeu;

Bucură-te, că pentru tine rugăciunea a avut ”puterea de a aduce toate în prezent: cele trecute și cele viitoare, dincolo de spațiu și de timp, împlinind toate”;

Bucură-te, că ai spus că ”noi toți sîntem făcuți pentru Dumnezeu. Noi toți sîntem făcuți pentru credință.Atîta vreme cît rămînem în credință, sîntem cu adevărat în lumina divină și în starea noastră

naturală”;

Bucură-te, că în trezvie trăind, ai spus că nimeni nu-l poate primi pe Hristos fără a-și asuma și crucea Lui. Ceea ce ai șifăcut;

Bucură-te, că ai trăit după convingerea severă că vom răspunde în fața lui Dumnezeu nu numai pentru ce am săvîrșit, dar și pentru felul în care trecerea noastră prin lume a influențat pe semenii noștri;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 4-LEA

Pînă să înceapă reeducarea, în închisoarea Pitești ai dus o viață foarte curată și duhul tău s-a întărit în credință. Trăiai într-un mediu de rugăciune continuă, unde se învăța Evanghelia pe de rost, și ai supraviețuit foamei, frigului și torturii numai prin rugăciune și iertare. În întunericul ororii și al deznădejdii a început să adie mireasma sfințeniei, pentru care ai cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 4-LEA

Pedepsit fără vină, trăind izolat de societate într-o revărsare irațională de ură șisălbăticie, prin intensitatea rugăciunii și bucuria de a spori în virtuțile creștine și intelectuale, prin iertarea schingiuitorilor și lupta interioară cu patimile, prin încercarea de a găsi un sens suferinței și a ieși din absurdul torturilor inumane, te apropiai de Dumnezeu cu trăire îngerească, pentru care, lăudîndu-te, îți zicem:

Bucură-te, că n-ai fugit de prigoană, ci acceptînd-o ca pe un dar curățitor, ai înfruntat-o cu prețul vieții, înălțîndu-ți sufletul în corturile drepților;

Bucură-te, că pînă într-atît ai pogorît în abisul smereniei, încît ai socotit închisoarea ca o răsplată și un mijloc de lecuire din partea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în cumplitele chinuri ale pușcăriei ai cunoscut pe cei mai curați și mai sfinți oameni ai acestui neam;

Bucură-te, că tot timpul, în toate prigonirile și suferințele, L-ai simțit pe Dumnezeu alături de tine;

Bucură-te, că ai ajuns la iubirea vrăjmașilor care te-au chinuit,semn al lucrării în tine a harului și al comuniunii cu Dumnezeu, – iar ura, brutalitatea și cruzimea s-au pierdut în oceanul acestei iubiri;

Bucură-te, că ai investit iubirea, devotamentul și tot imensul tezaur de suferință în țara și în Biserica noastră;

Bucură-te, că ai spus că iubirea și suferința pentru Hristos e cel mai mare har dintre toate, mai mare decît a opri cursul soarelui și al lunii, de a mișca pămîntul, de a stăpîni demonii și a-i alunga;

Bucură-te, că rugător fiind, ai experiat că rugăciunea e o răpire, o ieșire din sine și o îndreptare spre Dumnezeu, într-un mod tainic și neînțeles chiar de cel ce o practică, un dar al Duhului Sfînt;

Bucură-te, că în suferință L-ai găsit pe Hristos și ai înțeles necesitatea și taina suferinței;

Bucură-te, că în închisoare ai atins nivele ale vieții duhovnicești și bucurii de neimaginat în lume;

Bucură-te, că adevărata Biserică a fost în închisorile comuniste, unde erai și tu, Părinte Gheorghe, cu atîți alți martiri ai poporului român;

Bucură-te, că ți-ai asumat suferința și moartea ca pe o curățire de patimile și de păcatele tale și ale neamului și ca pe o înviere;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 5-LEA

Văzînd vrăjmașul omului înaltă ruga ta și a celorlalți martiri la Pitești, s-a înspăimîntat de sfințenia ce înflorea acolo și a dezlănțuit asupra voastră cea mai teribilă urgie de care s-a auzit vreodată. De torturile groaznice șifără sfîrșit, sufletul tău parcă murise și se prăbușea în întuneric, departe de Dumnezeu. Cea mai mare bucurie a ta șia voastră era să muriți. Și, în cazanul demențial al iadului, nemaiavînd de nicăieri nici o nădejde, sîngele tău singur mai striga către Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 5-LEA

Prin reeducarea începută la Pitești, satana a vrut să-ți ucidă sufletul, ție, celorlalți martiri și apoi întregului neam românesc, să te transforme, împreună cu toți, în demon și sclav al ororii. Ai atins afundul adîncului iadului, ai ars în flacăra lui întunecată și-n deznădejdile ultime, trup zdrobit os cu os și fibră cu fibră, suflet sfîrtecat de limbile de foc ale groazei din urmă, și numai Dumnezeu ți-a dat putere să-nduri de

neînduratul, pentru care te lăudăm, zicînd:

Bucură-te, că toată viața ta a fost una de suferință nesfîrșită, de căință, de mărturisire și de jertfă, iar la Pitești ai îndurat chinurile pînă dincolo de limitele omenești, pînă la împietrirea sufletului, la întunecarea credinței, la căderea în prăpastia demonului;

Bucură-te, că suferind torturile cele mai cumplite de care s-a auzit vreodată pe pămînt, ai cunoscut oroarea iadului și neputința cea mai de pe urmă,căzînd în deznădejde și în întunericul minții și al sufletului;

Bucură-te, că la Piteși ai căzut în nimicnicie și te-ai simțit părăsit de orice putere omenească și cerească, lepădat în groaza de sine și de puterea diavolului;

Bucură-te, că ai dovedit cu viața ta că nimeni nu-L poate primi pe Hristos fără a-și asuma crucea Lui șifără a-și vedea, în oroare de sine și-n deznădejde, neputința;

Bucură-te, că dacă un neam trăiește prin cei jertfiți, prin cei zdrobiți, prin cei batjocoriți, prin cei crucificați, atunci neamul românesc trăiește și prin tine, prin prețul pe care l-ai plătit în lupta cu diavolul roșu;

Bucură-te, că Dumnezeu ți-a dat să poți îndura atîta suferință și să nu-ți pierzi sufletul, dar să vezi prăpastia pierzării, șisă nu înnebunești, dar să simți flăcările înghețate și oribile ale iadului;

Bucură-te, cel ce ai fost torturat, înfometat, ținut în frig, batjocorit și izolat pînă la distrugerea oricărei rezistențe fizice și sufletești, pînă dincolo de limitele suportabilului;

Bucură-te, că ai petrecut în părăsire de Dumnezeu și în apropierea morții sufletești, pentru ca, într-un mod de netăgăduit să-ți vezi slăbiciunea, neputința și dependența absolută de Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai înfruntat cu demonul și ai simțit pînă în străfundurile ființei că nu ești nimic fără Dumnezeu;

Bucură-te, că s-a pus pe tine și pe cei asemenea ție mîna țării acesteia, ca să plătiți pentru ea și pentru întreg neamul românesc;

Bucură-te, că pe crucea suferinței pînă dincolo de limitele umane, Dumnezeu te-a ales din robia durerii spre mucenicia ascunsă în ea;

Bucură-te, că nefăcîndu-ți-se niciodată dreptate, refuzîndu-ți-se pînă la moarte, ai primit cutremurătoarea binecuvîntare a suferinței;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 6-LEA

Harul lui Dumnezeu te-a ajutat să nu-ți pierzi sufletul și mîntuirea, și ai putut lua hotărîrea să te ridici din cădere și, cu orice preț,să nu te mai desparți de acest har. Și, casă reziști, șapte-opt luni cît a durat procesul la care ai fost adus martor, te-ai rugat încontinuu, zi și noapte. Și ai ieșit întărit sufletește, dobîndind un nou curaj spre mărturisirea credinței și asumarea păcatelor neamului, pentru care, din adîncul sufletului ai slăvit pe Dumnezeu, cîntîndu-I: Aliluia!

ICOSUL AL 6-LEA

Prin cădere, nădejdea în oameni se spulberase, nădejdea în sine se spulberase. Nu-ți mai rămăsese decît nădejdea în Dumnezeu, și El ți-a pus în inimă puterea de a a mai nădăjdui și putința hotărîrii de a accepta orice monstruozitate a torturilor, numai să nu te mai depărtezi de harul dumnezeiesc. Și, la proces, cu un curaj nemaipomenit, riscîndu-ți iar viața, ai răsturnat intenția judecătorilor de a da vina pentru reeducare tot pe voi, cei nevinovați, pentru care te lăudăm, zicînd:

Bucură-te, că îngerul Domnului te-a ridicat din gheena Piteștiului, adăugînd la slăbiciunea și la voința ta abia pîlpîind puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că nimeni în afară de Dumnezeu Însuși nu te putea scoate din mașinăria infernală a Piteștiului, căci nu există om să poată rezista la toate chinurile, ținute zi și noapte la paroxism;

Bucură-te, că ai luptat cu gîndurile, cu deznădejdea, cu trupul, cu lumea și, biruind, Hristos a rămas viu, întreg și veșnic în tine;

Bucură-te, că diavolul a pierdut bătălia cu tine, cel pe care Dumnezeu te-a înviat din moarte sufletească;

Bucură-te, că biruind Piteștiul, acumulare a tuturor energiilor satanice din istorie, nu te-ai salvat numai pe tine, ci și demnitatea umană și a neamului românesc;

Bucură-te, că ai arătat că teama poate fi învinsă și întunericul satanic al comunismului nu este atotstăpînitor;

Bucură-te, că ai fost ocrotit de răvășirea minții și neputință prin rugăciune neîncetată, zi și noapte, și prin chemarea numelui lui Iisus;

Bucură-te, că prin lupta ta supraomenească și prin suferința ta dincolo de limitele umanului, putem spune că experimentul diabolic Pitești a eșuat;

Bucură-te, că nimeni n-a reușit, după Pitești, o biruință morală și

o înălțare spirituală atît de pilduitoare și nedezmințită; Bucură-te, că ajungînd la capătul calvarului, ai fost binecuvîntat de Dumnezeu să iubești șisă ierți;

Bucură-te, că trecînd prin iadul din afară și din lăuntru, i-ai înfrînt toți demonii și ai recucerit demnitatea și bucuria hristică;

Bucură-te, că chinurile închisorilor comuniste și lupta cu satanizarea omului te-au întărit în credință și în iubire, pînă a-ți fi desăvîrșit transparent ție însuți și pur;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 7-LEA

La Jilava, la secția specială Casimca, într-o hrubă strîmtă,fără lumină,fără aer, în regim de exterminare, dobîndind de la Duhul Sfînt putere asupra trupului și minții, ai devenit de nezdruncinat în credință și în aplecarea spre jertfire, l-ai spălat, l-ai hrănit, l-ai îngrijit pe în ultimul grad bolnav de tuberculoză Costache Oprișan și nu numai că îndurai bătăi pentru el, dar ți-ai deschis și o venă de la braț, oferindu-i o gamelă de sînge pentru a-l salva de la moarte, tu subnutritul și schingiuitul, ceea ce, cutremurînd generațiile, se va striga lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 7-LEA

În Casimcă nu te-ai mai îndoit și n-ai mai șovăit, ca să nu te prăbușești, să nu te pierzi, să nu înnebunești, ci, încredințîndu-te cu totul lui Dumnezeu, după infernul căderii, ai simțit adierea raiului recuperării și plenitudinea prezenței lui Dumnezeu. Erai încă slab și

numai hotărîrea de a nu mai ceda, de a nu mai avea nici o îndoială dinspre partea iubirii divine te-a ținut, pe tine cel cu trupul distrus și sufletul sfîșiat, viu prin și în fața Duhului Sfînt, pentru care te lăudăm, zicînd:

Bucură-te, că ai primit darul suferinței, fără de care ai socotit că nu ai și nu ești nimic, și acest dar ți-a conferit putere și înțelepciune, ca să ridici cuvîntul pentru Hristos, pentru Biserică și neamul românesc;

Bucură-te, că ai înțeles că ”într-adevăr Hristos este Cel care suferă în noi”, suferă în cei ce sînt în suferință și astfel nici o suferință a oamenilor nu-i inutilă și pierdută;

Bucură-te, că plătind cu suferințe de neînchipuit, adevărul viu al credinței tale a fost primit de Dumnezeu;

Bucură-te, că forțînd imposibilul, ai încercat să salvezi viața unui tovarăș de temniță cu propriul tău sînge;

Bucură-te, că te-ai rugat ca Sfinții Părinți din pustie și ca Sfinții Martiri arși pe rug, mulțumind lui Dumnezeu că te-a învrednicit a te aduce ca jertfă;

Bucură-te, că în regimul de exterminare de la Casimca Jilavei și Aiud ți s-a luat tot și, nemaiavînd nimic de pierdut, ai devenit cu adevărat liber, nemaiînspăimîntat de nimic;

Bucură-te, că biruind în lăuntrul tău întunericul și lucrarea satanică, te-ai ridicat la lumina triumfătoare a Domnului Nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, că ne-ai învățat prin viața ta de dăruire și jertfă și prin cuvintele tale că ceea ce este real ține numai de Dumnezeu și de prezența Lui în lume;

Bucură-te, că ai îndemnat din adevărul trăirii tale: ”Încercațisă vă rugați! Încercațisă vorbiți cu Dumnezeu în permanență!”;

Bucură-te, că prin asumarea suferinței purificatoare, prin curaj și credință, te-ai apropiat de Hristos și, liber în temnițe, ai atins bucuria prezenței lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în paroxismul foamei, al frigului, al izolării, al teroarei și batjocurii, L-ai întîlnit pe Iisus cel viu;

Bucură-te, că înfruntînd puterile satanice pînă dincolo de orice capacitate de rezistență umană, ai devenit o lumină în întunericul veacului pentru toți cei împilați și înfricoșați;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 8-LEA

În închisoarea de la Aiud ai stat aproape tot timpul izolat, la Zarcă, dar acum deveniseși puternic prin suferință acceptată și rugăciune neîntreruptă. În condițiile de exterminare de acolo, țineai miercuri și vineri post negru. Duhul Sfînt îțidăduse puterea de a primi mai multă suferință decît ceilalți și de aceea nimic nu te mai înspăimînta și abătea de la rugăciune, pentru care îi cîntai lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 8-LEA

La Aiud, pînă la eliberare, acceptînd o suferință de neîndurat, pe care numai tu o puteai duce, te-ai curățit ca într-un cuptor de foc de zgura păcatelor și te-ai înălțat duhovnicește. Niciodată, în toată viața, n-ai fost mai apropiat de Dumnezeu. Cu tovarăși de celulă ca Oprișan sau părintele Beju, se crea o atmosferă sacră, plină de prezența lui Dumnezeu. Ispășind păcatele neamului românesc, te-ai ridicat și-ai învins, iar experimentul satanic în România a eșuat, pentru care te

lăudăm zicînd:

Bucură-te, că n-ai încetat să te rogi, să postești șisă participi la Sfinta Liturghie în închisoare, în pofida amenințărilor, a bătăilor, a teroarei;

Bucură-te, că nemaitemîndu-te de cei care pot ucide trupul, dar după aceea nu mai pot face nimic, ai vestit tuturor, de la anchetatori pînă la ultimul condamnat, mesajul adevărului creștin;

Bucură-te, ca cel ce ai spus că suferința nu poate fi înlăturată, dar poate fi îndumnezeită, și într-adevăr, cu cît ai suferit mai mult, cu atît Dumnezeu a fost mai prezent în inima ta;

Bucură-te, că ai fost liber și în închisoare, libertatea ta fiind întru Biserică, întru Iisus Hristos, în trăirea prezenței Duhului Sfînt;

Bucură-te, că rugîndu-te zi și noapte, ani întregi, ai dobîndit harul vederii luminii necreate și ai ajuns pe înalte trepte de rugăciune;

Bucură-te, că ai intrat în comuniune cu neamul românesc și cu toți rugătorii creștini de pe pămînt, dînd și primind iubire;

Bucură-te, că prin rugăciune, gustînd încă de aici, dincolo de spațiu și timp, în etern prezent, viața veșnică, ai dovedit că tentativa satanică, în România, prin tine, a eșuat;

Bucură-te, că bucuria vorbirii cu Dumnezeu în iubire și-n suferință nimeni și nimic nu ți-a putut-o lua, și nici minunea cea mai mare, pe care ai trăit-o cu tot sufletul, cea a cunoașterii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că adunîndu-te cu toată ființa în Duhul Sfînt, în partea cea mai adîncă din tine te-ai întîlnit cu focul dumnezeiesc;

Bucură-te, că trăindu-L pe Hristos în inima ta, te-ai umplut de adevărata cunoaștere, de suprema iubire, de cea mai vie viață;

Bucură-te, că nemaitemîndu-te nici de moarte și de nici o putere satanică, s-a revărsat în tine toată plinătatea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că înfruntînd chinurile cele mai cumplite și mai drăcești, ai dobîndit harul, bucuria, pacea, blîndețea și iubirea în Duhul Sfînt;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 9-LEA

Eliberat după 15 ani de temniță, ai fost deportat în sărăcia Bărăganului, apoi ajutat de Patriarh să devii preot, cum ai juruit în închisoare. Ca preot-profesor la Seminar, ai fost aproape de sufletul elevilor tăi, insuflîndu-le o credință vie, în contrast cu ceea ce se voia în vremea aceea. Iar la cutremurul din 1977, cu mîinile goale și însîngerate, ai scos de sub dărîmături doi elevi, cu riscul vieții, cînd nici unul dintre profesori nu s-a implicat. Iar elevii te-au iubit și prețuit și, cunoscînd prin tine adevărul care dă viață, au cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 9-LEA

Elevii au simțit dragostea și rîvna ta după adevăr și credință și te-au urmat în toate cu o dăruire extraordinară. În excursii, cîntînd imne și rugăciuni în tren sau autobuz, fără frică, trezeau sufletele oamenilor. La Seminar, în grupul de rugăciune și comentare a Bibliei, ai iscat în ei o emulație foarte mare pentru virtuțile creștine și pentru frumusețea adevăratei vieți de credință și i-ai scos de sub monotonia și rutina teologiei școlare a epocii, ca să devină preoți vrednici ai lui Hristos, pentru care te lăudăm zicînd:

Bucură-te, că devenind preot, ai început o campanie de respiritualizare a vieții bisericești, lucrînd mai întîi asupra elevilor Seminarului;

Bucură-te, că într-un timp materialist și ateu, cu un creștinism devitalizat și spiritualist, ai propovăduit cu tărie că singurul adevăr este Învierea;

Bucură-te, că ai trezit în tineri o trăire de o puritate supremă, angelică și jertfitoare, plină de curaj și demnitate;

Bucură-te, că i-ai implicat pe tineri în actele tale de credință, dar ai și fost gata să-ți dai viața pentru ei;

Bucură-te, că i-ai chemat pe tineri să-și purifice inima de toate patimile, pentru a se îndrepta spre înviere;

Bucură-te, că ai voit acest popor ridicat din nimicnicia, lașitatea, minciuna și nevrednicia lui, prin credință și cunoașterea adevărului;

Bucură-te, că salvînd prin curajul tău demnitatea Bisericii, ai luptat pentru păstrarea într-însa a prezenței lui Hristos și a lucrării Duhului Sfînt;

Bucură-te, că ai arătat prin preoție și profesorat că slujirea nu se limitează la rituri și oficieri, ci e trăire, faptă și viață, jertfă;

Bucură-te, că cinstind acest popor, ai văzut în el un lan copt, îndemnînd pe preoțisă fie secerători harnici pentru Hristos;

Bucură-te, că ai chemat pe tineri să-și afle rostul în lume: libertatea de a cunoaște Adevărul, care este Hristos;

Bucură-te, că le-ai spus că fără-nviere viața și moartea devin un nonsens, dar iubirea lui Dumnezeu este garanția învierii noastre;

Bucură-te, că ai îndemnat Biserica la purificare, pentru ca aceasta să se răsfrîngă asupra întregii societăți;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 10-LEA

Cu cele ”Șapte cuvinte către tineri” ai adus furtună în Seminar, în București și în instituțiile statului. Cu un curaj unic în epocă, ai înfruntat materialismul și ateismul comunismului, ai cerut libertatea credinței și dreptul la cunoașterea adevărului și la demnitatea umană, protestînd împotriva barbariei distrugerii bisericilor și a simbolurilor istoriei naționale. Neputînd fi oprit din acțiunea ta nici de amenințările cu moartea, nici de excluderea din învățămînt, ai fost arestat și condamnat, abandonat de colegi și ierarhie, dar rămînînd neînduplecat în lupta pentru Biserică și credință, ai cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 10-LEA

Ca un trăznet au căzut cele ”Șapte cuvinte” în obediența lîncedă a epocii. Tinerii au umplut biserica și apoi, oprițisă mai vină, au sărit pe geamuri și peste ziduri, ca să asculte cuvîntul cel viu al lui Hristos. Așa au aflat că sînt chip al lui Dumnezeu și chemați la cunoaștere și la demnitate umană prin responsabilitate și iubire și slujirea aproapelui, la libertate și frumusețe, fiindcă nu poate exista viață adevărată în afara lui Hristos. Și, fiind în rîvna ta jertfelnică conștiința mai bună a unui

neam întreg, te lăudăm zicînd:

Bucură-te, că în plin regim de teroare ateistă, ai îndrăznit să spui tinerilor: Ați fost înșelați, ați fost furați, ați fost mințiți, ați fost ținuți în întuneric, ca să nu vedeți calea adevărului! Sînteți la marginea prăpastiei! Cineva vă împinge acolo!

Bucură-te, că ai chemat pe tineri pe calea dragostei, opusă urii și violenței comuniste, spunîndu-le că în ei locuiește Duhul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că le-ai dat credințacă sînt purtătorii propriei lor îndumnezeiri în Iisus Hristos șică pot ridica neamul românesc spre culmile învierii sale: din moarte la viață și de pe pămînt, la cer;

Bucură-te, că predicînd tinerilor, ai făcut ca Hristos să strige pe fiecare din adîncul propriei sale ființe, convingîndu-i că nu este altă salvare spirituală decît Biserica;

Bucură-te, că i-ai chemat la iubirea liberatoare, care scoate de sub orice constrîngere, redîndu-i lor înșiși integral, pentru ca ei înșișisă se ofere lui Dumnezeu;

Bucură-te, că predicile tale împotriva materialismului și ateismului și împotriva dărîmării bisericilor au avut puterea unui cutremur spiritual în terenul timorat și laș al epocii;

Bucură-te, că ai chemat pe tineri să zidească biserici, căci numai ele rămîn pururea vii, șisă devină profeți ai lui Hristos;

Bucură-te, că ai revendicat respectul și demnitatea sacerdotală, accesul pentru toți la viața monahală și libertatea religioasă pentru toți tinerii;

Bucură-te, că prin protestul tău ai deschis un nou capitol în istoria Bisericii Ortodoxe Române, punînd problema limitelor compromisului Bisericii cu statul ateu;

Bucură-te, că ai salvat demnitatea acestui popor oropsit șia Bisericii Ortodoxe Române, măcar că ierarhii ei te-au părăsit și vîndut;

Bucură-te, că ai impus definitiv în conștiința preoțimii române, a generației tinere, că există datoria de a apăra credința și Biserica și de a protesta cînd silnicia încalcă libertatea noastră spirituală;

Bucură-te, că înălțînd Crucea astfel încît vestirea ta a ajuns pînă la marginile lumii, vei fi urmat de generațiile ce vor veni;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 11-LEA

Întemnițat a doua oară, devenit dușmanul personal al dictatorului sîngeros de atunci, a fost ținut în condiții de exterminare, în foame, frig, întuneric, izolare, teroare, dar pe toate le-a învins prin rugăciune neîntreruptă, prin post și slujirea pînă la jertfă a tovarășilor de suferință, prin curajul de a nu face nici un compromis și a nu cere grațiere, prin slujirea, cu toate riscurile, a Liturghiei, cîntînd lui

Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 11-LEA

Cu rugăciunea inimii, întreținută permanent cu harul lui Dumnezeu, prin post negru și slujirea Liturghiei, ai învins extenuarea, frigul și foamea, și întunericul, și izolarea, iertînd pe călăi și ajutînd pe camarazii bolnavi și suferinzi, iar pentru iubirea ta dusă pînă la jertfa supremă, prin suferința asumată pentru neamul românesc, ai fost îmbărbătat și mîngîiat cu vederea luminii taborice, pentru care te lăudăm,

zicînd:

Bucură-te, că și în închisoare ai cerut respect pentru demnitatea de creștin și de slujitor al Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, că rugător necontenit și slujitor și în temniță al Liturghiei, ai simțit mereu prezentă mila Domnului, cînd zeci de mii de oameni se rugau pentru tine în multe biserici ale lumii;

Bucură-te, că în foame, frig, întuneric, izolare, teroare, ai plătit cu sînge și suferințe uriașe fiecare cuvînt mărturisitor de credință;

Bucură-te, că ai luat, ca preot, suferința umană pe umerii tăi, chiar cînd ființa ta era zdrobită de propria-i suferință;că ai mîngîiat pe nefericit, chiar cînd erai doborît de neputință;că ai luminat inima celui nenorocit, chiar cînd ochii tăi nu mai vedeau lumină;

Bucură-te, că, nebun pentru Hristos, întruchipînd onoarea și demnitatea poporului român, ai înfruntat o lume întreagă; Bucură-te, că înțelegînd că ateismul și comunismul satanic sînt ură și batjocorire a omului, n-ai făcut nici un compromis cu acestea; Bucură-te, că lucrînd credința, ai văzut, în trup fiind, lumina divină;

Bucură-te, că ai refuzat să ceri grațierea, convins că Hristos te iubește și mai bine mori, decît să-L trădezi socotindu-te vinovat că ai luptat pentru El și pentru neamul românesc;

Bucură-te, că ai răspuns urii și prigonirii cu o dragoste desăvîrșită, iertînd, fiindcă Dumnezeu a ajuns să fie totul în tine;

Bucură-te, că ai concentrat în tine neamul întreg, socotind adunarea lui scara pe care omul se înalță spre cer;

Bucură-te, că sensul existenței tale a fost slujirea din toată ființa, îndumnezeită de suferințe și credință și curaj, a neamului românesc și a Bisericii lui;

Bucură-te, că îndurînd infernul pe pămînt, ai intrat într-o viață minunată, extrem de intensă, în care mintea s-a lărgit enorm, simțirea s-a dezmărginit, libertatea interioară s-a desăvîrșit și ai intrat în bucuria pe care nimeni și nimic nu ți-o poate lua;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 12-LEA

Expulzat în America, ai muncit din greu la anii bătrîneții, pentru a­ți întreține familia, ai slujit, ai predicat, ai scris și ai dat interviuri; ai scos din datorii și ai organizat biserica ”Sfînta Cruce”, care a devenit un centru duhovnicesc ortodox și un cămin cald pentru toți cei în nevoie, te-ai ostenit și te-ai devotat celor în boală și suferințe, ai luminat suflete

și ai convertit și înălțat credincioși prin harul care se revărsa din prezența în tine a lui Dumnezeu, pentru care, mulțumind, cîntai: Aliluia!

ICOSUL AL 12-LEA

Semănător al dreptei credințe te-ai făcut în America și, în osteneli peste măsură și cu iubire jertfelnică, ai ajutat bătrîni, bolnavi, orfani, văduve, ai predicat și ai slujit ca un cu totul afierosit lui Dumnezeu Sfînta Liturghie, ai trezit evlavia în numărul tot mai mare de credincioși strînși în jurul tău, ai dobîndit puterea de a schimba sufletele oamenilor, ai convertit numai prin simpla prezență și bunătatea ta minunată. Iar bolnav în spital, nu te-ai plîns, ci încurajai pe alții și, abia mergînd sprijinit, vizitai pe bolnavii în nevoie, pînă la sfîrșit simțindu-se în tine iluminarea și prezența Duhului Sfînt, pentru care te lăudăm, zicînd:

Bucură-te, că ieșind din pușcăriile satanice ale comunismului, ai iertat și ai uitat, devenind cu totul liber, prin aceasta arătîndu-se miracolul sufletului tău reînviat;

Bucură-te, că în exil viața ta a fost o luptă, o jertfă, o slujire eroică, un strigăt împotriva totalitarismelor, a relativizării adevărului, a controlului sclavizant al individului, o chemare la credință și la iubirea lui Hristos;

Bucură-te, că prin rugăciune ai vindecat bolnavi, ai întors oi rătăcite la turma lui Hristos, ai împăcat certuri, ai reunit familii, ai rezolvat situații disperate, ca sfinții din sinaxar, avînd putere asupra celui necurat;

Bucură-te, că chipul tău era pururea zîmbitor și revărsa o curată dragoste pentru aproapele, mărturisind că te preschimbaseșilăuntric în lumină;

Bucură-te, că te-ai făcut văzător cu duhul și ai dobîndit puterea de a schimba sufletele oamenilor prin rugăciune sau doar prin simpla prezență;

Bucură-te, că pe patul morții fața ta mirosea a tămîie și strălucea ca-n icoane, revărsînd dragostea și prezența lui Dumnezeu, iar în somn, mîna singură,fără conștiință,făcea semnul crucii, arătînd în afară ceea

ce erai în lăuntru, un om răstignit împreună cu Hristos;

Bucură-te, că ai lăsat cu limbă de moarte îndemnul la rugăciune, la curaj, la păstrarea neschimbată a credinței;

Bucură-te, că ai fost măsura vie a creștinătății noastre, cel mai mare martir al creștinismului modern, ridicînd neamul românesc spre lumina învierii;

Bucură-te, că ai fost o înaltă conștiință de viață, aceea că porți un har și ai de îndeplinit misiunea cerească de preot al lui Hristos;

Bucură-te, că ai socotit un păcat strigător la cer negarea martiriului creștin;

Bucură-te, văzătorule al luminii necreate, care cu adevărat cunoscîndu-L pe Dumnezeu, te-ai transformat întreg în bucurie;

Bucură-te, că învățînd cît de sfînt este cuvîntul neam, cît de hristic este, ai înfrumusețat lumea întreagă cu dragostea pentru neamul tău;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gheorghe, apărător al Bisericii și al demnității neamului românesc!

CONDACUL AL 13-LEA

O, Sfîntule Mărturisitor și luptător pentru credința și demnitatea Bisericii și a neamului românesc, cel ce ai suferit peste măsură și peste fire din iubirea pentru Hristos și pentru oameni, tu care cu un curaj de necrezut ai înfruntat pe diavolul puterii întunecate și criminale a comunismului, care prin jertfă și rugăciune te-ai ridicat la iluminarea de harul Duhului Sfînt și ai văzut lumina dumnezeiască cea necreată și neînserată, minunat de bunule și iubitorule Părinte Gheorghe Calciu, prin care neamul românesc și-a îndeplinit misiunea dată lui de Dumnezeu, și care reprezinți, spălînd rușinea nevredniciei noastre, conștiința noastră

mai bună, roagă-te lui Dumnezeu să ne ridice din întunecarea, neîndrăznirea și nepăsarea în care trăim șisă ne dea credința cea iubitoare și jertfelnică ce singură mîntuiește și îndumnezeiește, pentru ca pururea să cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se spune de

trei ori).

Apoi se zice iarăși Icosul întîi și Condacul întîi, după care se citește această rugăciune:

RUGĂCIUNE

Sfinte Părinte Gheorghe, ca cel ce prin suferințe de neînchipuit, prin credință și rugăciune neîncetată, prin necurmată jertfă și iubire de Biserică și de neamul românesc te-ai sălășluit cu drepții și sfinții din veac și mijlocești pentru noi la scaunul Stăpînului ceresc și la judecata neamurilor, îți aducem prinos de mulțumire pentru ajutorul cel tare și

primit de Dumnezeu, pe care îl avem prin tine în cer.

Șicacelce aivăzut încă de aici lumina taborică și te-ai făcut purtător al acestei lumini și al Sfîntului Duh și te-ai umplut de iubire dumnezeiască și de prezența divină, devotîndu-te cu smerenie slujirii neprecupețite a tuturor celor în nevoie, în suferință, în boală, în rătăcire și în neputință, te rugămsă nu lași poporul tău să se aplece spre necredință, spre uitarea adevărului și spre plăcerile vătămătoare ale vremii, spre neiubire de țară și spre primirea învățăturilor șinăravurilor pierzătoare de suflet ale unui timp ateu, materialist și adesea satanic.

Sfinte Părinte Gheorghe, tu care ai suferit ca puțini oameni pe pămînt, roagă pe Dumnezeu să nea dea suferința cea bună și curățitoare, suferința cea rodnică și ziditoare de suflet, cea în care sufletul nostru să înseteze după adevărul, iubirea și prezența Sa. Să ne dea suferința care deschide ochii sufletului și trezește credința, rîvna pentru virtuți și împlinirea poruncilor evanghelice, suferința care înțelepțește șidă demnitate celui care o primește.

Și roagă pe Dumnezeu să ia de la noi nepăsarea de aproapele și de cele sfinte, delăsarea, lingușirea, necredința și nesimțirea cea împietrită, lenea, furtișagul, înșelăciunea, viclenia, negrija de cele drepte și curate și sfinte. Și, Sfinte Părinte Gheorghe, ca cel ce ai iubit pînă la

jertfă neamul românesc, roagă pe bunul Dumnezeu să retrezească în el iubirea de țară și unirea și nedezbinarea și solidaritatea, pe temeiul credinței ortodoxe strămoșești și al iubirii de Dumnezeu.

Șisă ferească Biserica Ortodoxă de învoirea cu relativismele veacului și cu abaterile de la stringența dogmatică și eclesială, pentru ca

poporul cel binecredincios să aibă în ea un călăuzitor de încredere și un luminător plin de har.

Așa, Sfinte Părinte Gheorghe, roagă pe Domnul și Dumnezeul nostru să ne călăuzească și întărească în credința cea adevărată, pentru ca să ne îndreptăm viața prin rugăciune și cinste și slujirea aproapelui șisă cunoaștem cu inimă curată și suflet luminat adevărul hristic din lăuntrul nostru, care să ne facă liberi în bucuria iubirii Domnului Nostru Iisus Hristos. Amin.

sursa: prcalciu.wordpress.com

Vedeti si :

• Slujba Parintelui Gheorghe Calciu

• Propunerea de canonizare a părintelui Gheorghe Calciu

• Cuvantul Parintelui Justin Parvu la inmormantarea fratelui sau de suferinta si slujire intru Hristos, Parintele Gheorghe Calciu

• Cuvântul IPS Bartolomeu în prefaţa cărţii “Viaţa Părintelui Calciu”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Multumim cu aceasta ocazie distinsei doamne Gavrilescu, fidela cititoare a blogului nostru, pentru semnalarea acestor surse de mare pret si pentru nepretuitele stradanii ale domniei sale in aceasta batalie duhovniceasca a vremurilor noastre.