Noii urlători de serviciu

de Fabian Seiche

Sunt unii intelectualişti care recent se căznesc să atace creştinismul Mişcării Legionare de parcă ar fi descoperit călcâiul lui Ahile, lovitura de graţie înmormântării acesteia. Ei desigur au studii în străinătate şi nu oricum, ci cu burse evreieşti şi cu profesori atei, cosmopoliţi şi necredincioşi.

Ne dau lecţii de ortodoxie, de mistică şi de patriotism. Pentru ei un părinte Iustin e un „kamikaze legionar”  (vezi articolul recent a lui Mircea Platon – Gogosica sefului de cuib ) deci incompatibil cu Ortodoxia (vezi primul aliniat din articolul Consideratii de prisos despre o tema imaginara ).

Ei vorbesc de „fanatism conspiraţionist„, „bubulism„, „programe secrete„, „primatul vicarial al Căpitanului„, „stahanovismul legionar„, „parazit religios al Ortodoxiei„, „druidul şef” (Codreanu) cu „tribul său„.

(poate nu ştie autorul expresiilor că „tribul” lui Codreanu a dat aproape toţi Sfinţii închisorilor comuniste; sau ştie dar n-o recunoaşte!?)

Limbajul expresiilor de mai sus mi se pare însă foarte cunoscut. Nu e o noutate.

Aceleaşi atacuri abjecte foloseau anchetatorii anilor 50 cu deţinuţii: „kamikaze„, „violenţe legionare„, „fascişti„, „terorişti„, „bandiţi şi duşmani ai poporului„.

Cu deosebire că ăia se chemau Nicolski (Grunberg), Vasile Luca sau Teohari Georgescu (jidani), iar ăştia se cheamă un Mircea Platon, Fedorovici, Racu et.comp.

Bine v-aţi găsit perechea domnilor tovarăşi!

Puneţi şi voi umărul la denigrarea mişcării ce a dat Sfinţii închisorilor comuniste, alături de evreii ce-au sărit ca arşi de cântecul recent al maicilor de la Petru Vodă.

Dar ce e şi mai interesant e faptul că atacurile voastre murdare şi lipsite de orice seriozitate ştiinţifică – nu mai vorbesc de bun simţ – vin în urma lansărilor de carte, interviurilor şi conferinţelor avute de unii bătrâni legionari adevăraţi sfinţi în viaţă. Aceste mizerii aruncate peste jertfele curate ale celor morţi în închisori şi peste obrazul brăzdat al celor ce încă trăiesc, vă descalifică din orice treaptă de gânditori creştini. Locul vostru e lângă eşafodul moral al marilor criminali din spatele torţionarilor. Cel puţin Eugen Ţurcanu şi-a cerut iertare înainte de a fi împuşcat, victimelor sale, Sfinţii legionari de la Piteşti.

Diferenţa acestor cârtiţe de azi de cei de ieri, e argumentul „creştin” ce-l folosesc. Dacă ieri legionarii erau acuzaţi că sunt creştini până la moarte şi nu se leapădă de Hristos nici cu preţul vieţii (vezi cazul lui Niţă Cornel din Piteşti), azi sunt acuzaţi de urmaşii torţionarilor că… nu sunt creştini!

Nu ştiu de când Mircea Platon dă lecţii de creştinism şi teologie ortodoxă legionarilor bătrâni. Bănuim însă că străinătatea, banii şi puterea i-au iradiat gândirea, căci acum 10-15 ani nu gândea aşa (v. cartea lui „Teologie şi haiduci„, 1998).

Auzi, cică legătura dintre legionarism şi ortodoxie „este imaginară întrucît legătura nu există în realitate, ci doar în imaginaţia unora dintre susţinătorii, fie interesaţi, fie sinceri – dar deopotrivă vinovaţi – ai acestei relaţii” (M. Platon).

Nu vă temeţi!… Creştinismul Mişcării Legionare va dăinui mereu ca fundament al ei, iar mărturie avem moaştele dezgropate de la Aiud şi nedezgropate de aiurea, martore ale sfinţeniei legionare în închisori.

Câtă legătură e între legionarism şi creştinism ne vor spune mai jos foşti deţinuţi sfinţiţi de suferinţă. Pe lângă aceştia, şleahta de urlători la comanda stăpânilor lor, sunt nişte pigmei (cum ar zice pr. Brânzaş).

Acestor lamentabili creştini cu aură de doctrinari moralişti, li se potriveşte urarea monahului Atanasie Ştefănescu de la Petru Vodă, un sfânt legionar al închisorilor: „Marş de-aici!„.

Dumitru Bordeianu („Mărturisiri din mlaştina disperării”):

„Comuniştii lui Stalin, oculta internaţională, precum si cea nationala, ne cunosteau prea bine si nu erau deloc de acord cu conceptia noastra. De aceea au vrut sa ne distruga. Miscarea Legionara îsi are originea în conceptia crestina despre lume si viata si, atât timp cât va dainui Biserica Crestina pe pamânt, atât va dainui si Miscarea Legionara. Ea a voit sa transpuna conceptia crestina în politica, baza relatiilor dintre oameni constituind-o dragostea, onoarea, unirea si buna convietuire.

Miscarea Legionara a vrut sa creeze un tip de om crestin, de felul lui Mota, care în toate manifestarile si actiunile sale sa nu faca decât ceea ce-i place lui Dumnezeu. Ea a luat nastere si a pornit de la Icoana. „Am iubit pe Hristos si am mers bucuros la moarte pentru El”, marturisea Mota, pe drumul jertfei de sine.

Miscarea Legionara îsi propune iubirea de neam si semeni, aceasta neînsemnând însa ura pentru alte neamuri, neamul ramânând, în conceptia ei, unitatea de baza a comunitatilor umane.

Legiunea va trai prin martirii, eroii si luptatorii ei…  Duşmanilor nostri care ne-au prigonit, când ne vor aminti sarcastic ca „Moartea, numai moartea legionara ne este cea mai scumpa nunta dintre nunti…” le vom răspunde printr-o întrebare: ce au facut ei oare în regimul comunist din România? Noi stim foarte bine ce au facut si de aceea îi întrebam: eroii si martirii lor unde sunt? Iar complicitatea lor la atâtea crime? Daca ar fi fost si ei încercati cu sute de ciomege peste trupul lor, ce ar fi devenit?

Noi, legionarii, femei si bărbati, tineri sau în vârstă, am fost singura formatiune politică organizată si disciplinată care s-a opus cu toată forta comunismului din România.

Până mai ieri, slugile satanei, fie ei români sau cei ce numai vorbesc limba noastră, servind indiferent cărei oculte, acuzau numai tineretul legionar pentru această dramă. Când si-au dat seama că, prin acest procedeu, făceau propagandă Miscării Legionare, si-au schimbat atitudinea cu 180 de grade, negând tocmai participarea acestui tineret la cele petrecute la Pitesti si Gherla. [sau negând aspectul „creştin” al legionarilor, cum fac Platon-Fedorovici et.comp; nota F.S.] Susţineţi-vă mârşăvia, domnilor, dar cu nume si date, nu cu fabulatii, pentru că noi îi stim pe toti cei care au trecut pe la Suceava, Pitesti, Gherla, Târgsor, Mislea, Aiud (închisoare destinată anume legionarilor începând cu anul 1955)!

Nu cei care încearcă să devieze atentia românilor de la jertfa legionară, unică în istoria politică a popoarelor, nu ocultele puse în slujba răului vor birui. Va veni ziua când Arhanghelul dreptătii Dumnezeiesti va lovi cu spada lui de foc pe supusii tuturor ocultelor docile lui Lucifer.

Vedem că mucenicilor vremii noastre li s-a dat să pătimească încă si mai mult decât aceia din vechime. Tiranii antici nu aveau stăpânire decât asupra trupurilor; la Piteşti si Gherla, satanei i s-a îngăduit să se atingă chiar de sufletul omenesc. Asa s-a împlinit cuvântul care zice că «cei din urmă vor fi cei dintâi» în Împărăţia Cerurilor. (p. 411-412). Ştiind că vremea s-a scurtat si că i se apropie ceasul, cel rău, si cei împreună lucrători cu dânsul – jidovii –, au căutat să tragă după ei în iezerul de foc si pe cei alesi, aducându-i la lepădarea de Hristos, de va fi fost cu putintă. Asta s-a urmărit prin „reeducarea” adevăratilor crestini, putini la număr, a „micii turme”, strânse dintre legionari.

Preot Nicolae Grebenea la anchetă („Amintiri din întuneric”):

– Dar nu eşti legionar?

– Pentru activitate legionară am fost condamnat.

– Şi nu ti-e ruşine pentru ce-ai făcut?

– Nu! Nu mi-e ruşine, căci faptele pe care le-am făcut nu sunt fapte ca să mă ruşinez de ele.

– Dar atunci ar trebui să te ruşinezi de faptele altor legionari si să te desolidarizezi de legionari. Eşti om deştept. Înţelegi, ei au făcut fapte grave de care trebuie să roşeşti.

– Da, am zis, multe fapte rele, multe fărădelegi, dar ele nu s-au făcut de legionari ci mai ales de cei care nu erau legionari dar au fost băgaţi între legionari şi daţi ca atare. Faptele lor rele sunt reprobabile. Dar si mai reprobabile sunt faptele dumneavoastră de la Piteşti. Cu adevărat acestea sunt foarte, foarte grave.

… S-ar putea ca noi sfinţi să apară în calendarul creştin, recoltaţi din câmpul românesc al martirajului Piteşti – Târgu Ocna – Gherla – Aiud. Dar cu atât mai vinovaţi rămân Nicolski, cel ce a pregătit Piteştiul, şi toţi care l-au susţinut si cei ce, după ce au îmbolnăvit studenţii, le-au refuzat medicamentul salvator dacă aceştia n-au plătit dinarul trădării.

Pr. Liviu Brânzaş („Raza din catacombă”)

„În comparaţie cu Valeriu Gafencu, simbol al trăirii legionare din închisori, toţi cei care au format galeria renegaţilor, nu sunt decât nişte pigmei”.

Nu este pentru prima dată când constat că a te declara în mod total creştin, echivalează cu a te declara legionar… Probabil că şi dorinţa mea de a deveni preot, dorinţă declarată public şi ajunsă, desigur, la cunoştinţa politrucului, este considerată tot o faptă legionară. Dar vorba dictonului strămoşesc: „gura păcătosului adevăr grăieşte”. Orice deţinut cu spirit de observaţie şi bună credinţă, a avut posibilitatea să constate, în multele închisori prin care a trecut, că la nici o altă categorie de oameni nu a găsit o atât de intensă preocupare religioasă, în spirit autentic creştin al Sfinţilor Părinţi, ca la legionari. Ion Ioanid [care n-a fost arestat ca legionar] dă în acest sens, o mărturie obiectivă.

Prigonitorul meu, Crăciun, m-a azvârlit aici pentru că mă consideră un legionar iremediabil. Ajung la concluzia că are dreptate. Eu sunt legionar pentru că fac parte din Legiunea creştină a neamului românesc care luptă împotriva ateismului. Tovarăşul colonel are dreptate: sunt legionar! Legionarul lui Hristos, pentru că m-am înrolat în armata cruciaţilor români care se opun distrugerii Bisericii şi valorilor creştine. Mai mult: dacă harul lui Dumnezeu mă va salva din această prigoană, voi îmbrăca uniforma celor care formează Legiunea sacerdoţilor creştini. De fapt, numai atunci voi fi cu adevărat legionarul lui Hristos!

Spiritul legionar este nemuritor! Aici, în adâncul catacombei, am înţeles că Mişcarea Legionară, în profunzimea ei, nu a fost decât o reacţie a acestui neam născut creştin şi crescut de două mii de ani în spiritul celei mai autentice tradiţii creştine, împotriva prigoanei anticreştine şi a descreştinizării lumii din ultimele veacuri. Legionarismul de profunzime este împlinirea vocaţiei neamului românesc de apărător al creştinătăţii. Întemniţaţii de la Aiud sunt urmaşii cei mai autentici ai lui Ştefan cel Mare şi ai mucenicului Constantin Brâncoveanu.

Dacă ar intra cineva în mod invizibil în celula noastră şi ar asista la convorbirile dintre noi, ar avea impresia că se află într-o chilie de mânăstire. Ore în şir, nu se discută decât probleme de ordin spiritual şi religios, împletite cu rugăciuni în comun. Parcă ne-am afla în ajunul unui examen la teologie sau înaintea depunerii votului monahal. Şi zilele trec, într-o frumoasă frăţie şi trăire creştină…

Închisoarea devine, rând pe rând: universitate, laborator de creaţie, şcoală de eroism, mânăstire de înaltă trăire mistică.

Părintele Iustin Pârvu  despre pr. Liviu Brânzaş:

E acuzat, ca preot, că a avut şi o motivaţie politică… A fi legionar înseamnă, pentru ei [atei, slujitorii iudaismului, „creştini” de tip Platon-Fedorovici etc], a fi “cel mai mare rău al naţiunii”, în vreme ce tocmai oamenii aceştia au fost modele de urmat, îndrumători ai spiritualităţii noastre. Ei au fost farul care a luminat calea poporului către Hristos… Părintele Liviu, asumându-şi toate acestea, atât în închisorile prin care a trecut, cât şi în marea temniţă a Ortodoxiei şi a neamului românesc din al XX-lea veac de la Naşterea Mântuitorului, a agonisit lui Hristos şi lui însuşi “un popor ales, o preoţie împărătească şi un neam sfânt” (rev. Permanenţe, sept, nov 2001)

Octavian Voinea („Masacrarea studenţimii române”, 1995):

„Prin prăbuşirea elitei legionare, oculta urmărea prăbuşirea întregului popor român şi pătrunderea satanei în neamul românesc! Acesta este scopul final al comunismului:

– Descreştinare;

– Deznaţionalizare;

– Dezumanizare (bestializare)”

Anchetatorul îi spune lui Voinea aceste memorabile cuvinte, chintesenţa comunismului şi a fenomenului Piteşti: „Vom face din voi cea ce vrem noi, nu ceea ce doriţi voi. Nu veţi fi eroi aşa cum vă sunt principiile. Veţi fi nişte ticăloşi mascaţi, departe de orice virtute. Nu veţi muri decât atunci când vrem noi. Întâi vă vom transforma în monştri… Apoi vă vom obliga – prin metodele noastre – să declaraţi numai ce vrem noi. Aceste declaraţii smulse cu cleştele roşit în foc le vom păstra ca mărturii, ca acte pentru arhivă, după care se va scrie istoria. Vom păstra dosarele până ce voi veţi pieri. Vom muri şi noi. Istoria se va scrie pentru generaţiile viitoare după aceste documente. Astfel cercetătorii vor scrie cum vrem noi. Nu cum este realitatea. Noi creăm istoria aşa cum ne place. Aşa cum ne convine. Proştii de azi – care sunteţi voi – o veţi scrie cu mâinile voastre aşa cum vrem noi. Tâmpii de mâine o vor confirma aşa cum noi am imaginat-o în dosarele ticluite de noi. Avem experienţa Piteştiului pe care noi l-am imaginat cu mult înainte de arestarea voastră şi a ieşit exact cum noi am dorit. Ca la comandă şi fără retuşuri. Am avut noi grijă să ne asigurăm cu mult înainte de conspirativitatea descoperirii acestei acţiuni. Acum punem la punct regizarea ultimului act al acestei piese. Ce-ţi închipui că va ieşi altfel de cum dorim noi? Întreaga „operaţie Piteşti” se va termina cu acest proces pe care acum îl „punem în scenă”. Cu asta vom demonstra că toate atrocităţile petrecute la Piteşti au fost concepute de Mişcarea Legionară care este în slujba CIA-ului american contra unor mari sume de bani.

Vom face legătura şi analogia cu toate crimele săvârşite de voi începând cu asasinarea lui Manciu şi culminând cu Piteştiul… Vom demonstra că voi sunteţi cei care aţi extins metodele Piteştiului la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Gherla, la Ocnele Mari şi Târgu Ocna… Cu asta vom înmormânta Mişcarea Legionară şi nu se va mai auzi de ea. Dacă totuşi se va auzi se va cunoaşte numai varianta ticluită de noi. Ţie Voinea trebuie să-ţi intre în cap că eşti legionar la a doua generaţie şi ai credibilitate în faţa opiniei publice, ba chiar şi în faţa istoriei. De aceea vei mărturisi numai ce noi vrem, indiferent dacă îţi convine sau nu”.

Cumplită perfidie a minţilor satanice comuniste pe care Mircea Platon şi adunătura de aplaudaci o cred şi o împrăştie în locul adevărului.