Luna noiembrie în 17 zile, pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Daniil (Sandu Tudor), care în bătăi crâncene s-a săvârşit
Tropar, glasul I
Vlăstar curat al plaiurilor străbune,
biruitor al patimilor şi al celor deşarte,
dascăl înţelept al rugăciunii
şi vas ales al luminii celei necreate.
Cuvioase părinte Daniil,
purtătorule de chinuri îndelungate,
roagă-L pe Hristos Dumnezeu
să ne-nvrednicească Împărăţiei
Celei Neînserate.
„Împlinirea rugăciunii inimii duce la mucenicie” – Părintele Daniil
„ Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba, sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de – 30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi rână peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuia să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar, şi erau lăsaşi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare, atât înainte de a intra în celula respectivă cât şi după ce au intrat în celulă. Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui. După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de către 3 gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic altceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Şi medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula şi din clipa respectivă a pierdut noţiunea timpului. După ceva vreme, au fost bruscaţi de gardienii care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos, şi după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la – 30° Celsius. Torţionarii când au intrat acolo şi când au pus mâna pe părintele Daniil era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă iar în jurul lui totul se topise.” (Părintele Augustin de la Aiud în cartea Din temniţe spre sinaxare)
Bucovina Profundă 
Sfinte Daniil, roaga-te Bunului Dumnezeu pentru noi pacatosii.
ApreciazăApreciază
Comentariu de sandru diana — 17 noiembrie 2010 @ 10:39 |
Cuvintele sunt prea sarace ca sa exprime sentimentele pe care le avem.Noi suntem prea saraci ca sa reprezentam ceva in aceste zile de sfarsit pe care le traim.DOAR DUMNEZEU IN MAREA LUI MILA NE MAI TINE PE PAMANT.DOAMNE IARTA-NE CA SUNTEM ATAT DE NEPUTINCIOSI !
ApreciazăApreciază
Comentariu de Laurentiu Maris — 20 noiembrie 2011 @ 15:01 |
[…] 17 noiembrie, pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Daniil – Minunea de la celula Alba din închisoarea Aiud […]
ApreciazăApreciază
Pingback de Stareţul Daniil Tudor – Floarea de foc a ortodoxiei. Articol de Silviu ARONEŢ | Bucovina Profundă — 18 noiembrie 2016 @ 20:32 |