Bucovina Profundă

27 aprilie 2010

Ovidiu Hurduzeu – Revoltă si revolutie

Filed under: atitudine,marea minciuna,Ovidiu Hurduzeu,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 22:38


Prin revolutie înteleg o inginerie socială, economică si culturală a cărui scop este mobilizarea fortată a unor mase de oameni. Departe de a fi o necesitate istorică, asa cum pretind marxistii, revolutia se opune istoriei concrete. Milioane de oameni sînt dislocati din locul si timpul lor, cu forta sau cu zăhărelul – îsi pierd rostul si se rup de Dumnezeul – pentru a fi încadrati brusc în forme de convietuire artificiale, de obicei un experiment economic si o utopie socială. Plănuite de o elită, revolutiile moderne transformă institutiile – de la Biserică pînă la primăria din cel mai îndepărtat cătun – în mijloace de coercitie si/ sau presiune (spirituală, psihologică, economică sau administrativă) exercitate asupra întregii societătii. Orice revolutie este totalitară întrucît noua încadrare a individului nu este doar socială si economică, ci vizează transformarea întregului său univers mental si valoric.
Omul, prin natura sa, este un revoltat. Cînd o ordine opresivă devine intolerabilă, cînd încearcă să-l transforme într-un simplu obiect, omul răbufneste indiferent de consecinte. Revolta lui Spartacus, răzmeritele sclavilor negri din SUA, miile de români, iesiti pe stradă în decembrie 1989 pe motiv „că asa nu se mai poate”, n-au actionat în virtutea „obiectivelor” si „tacticilor revolutionare”. Au reactionat. Au spus „Nu!” si au semnat cu sînge. Revolta lor a fost viscerală, spontană, anarhică, circumscrisă istoric aici si acum.

Într-o lucrare de referintă, „Autopsia revolutiei”, Jacques Ellul afirmă: „înainte de secolul al XIX-lea revolutiile erau fie conservatoare, chiar reactionare, hotărîte să mentină o situatie si, mai mult chiar, să restaureze o situatie trecută, reală sau imaginară, fie ilustrau hotărîrea de a bloca un viitor „normal”, previzibil, evaluat din perspectiva prezentului” .

Revolutiile din vechime nu erau îndreptate spre viitor, nu căutau să introducă inovatii. Revolutia era o „renovazione”, cum o numeste Machiavelli. Omenirea se întorcea la un punct din trecut de care se îndepărtase în mod nesăbuit. Exemplul concludent îl furnizează „Glorioasa revolutie” de la 1688: prin alungarea Stuartilor si încoronarea lui Wilhelm de Orania, monarhia revenea la glorioasa sa conditie din trecut, distrusă de frămîntările sociale si politice.

Precum revolutiile premoderne, revolta anticomunistă din decembrie 1989 a urmărit în primul rînd o „renovazione”. Îndreptată împotriva mersului previzibil a măsluitei istorii comuniste, revolta românilor a dorit să instaureze un început absolut. Acest punct zero, de la care trebuia să redemareze societatea, era plasat în trecut, în „epoca de aur” a României interbelice. Dacă ar fi fost lăsată să-si urmeze cursul, revolta comunistă s-ar fi transformat probabil într-o adevărată contrarevolutie conservatoare. Libertatea si democratia ar fi fost instaurate prin repunerea României pe un făgas civilizational croit după chipul societătii românesti din anii interbelici. Chiar dacă această „epocă de aur” nu mai există, amintirea ei, încă vie, ar fi furnizat măsura după care să fi fost judecat postcomunismul tranzitiei. Identificîndu-se cu trecutul ei postbelic, societatea românească ar fi putut să se plaseze într-o pozitie de exterioritate absolută fată de vremurile comuniste. Doar dacă te situezi mental în afara unui sistem ticălosit, îi poti observa cu claritate racilele. Doar luînd distantă – si trecutul interbelic înseamnă însăsi DISTANTA FATĂ DE COMUNISM – separi adevărul de minciună, întelepciunea de prostie, binele de rău, nevinovătia de ticălosie, Dumnezeu de Mamona.

Iată de ce Iliescu & Co. si asa zisii „pro-occidentali” ai societătii civile si-au propus să discrediteze istoria interbelică. Asa s-a ajuns ca în spatiul cultural românesc, lumina reflectorului să fie mutată diversionist de pe holocaustul comunist pe crimele lui Antonescu, de pe Comintern pe Legiune. Marea problemă a istoriei României n-a mai fost internationalismul comunist al grupului criminal Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Gheorghiu Dej, ci colaborationismul legionar de care s-a făcut vinovat Nae Ionescu. Identificat cu Maresalul si Căpitanul, Omul interbelic a căzut de pe soclu. Dintr-un un role model al neamului a devenit monstrul de care nu se vorbeste decît în clandestinitate. Nici un român cu minte la cap nu s-ar fi identificat cu acest tap ispăsitor. Odată distrusă istoria interbelică în calitatea ei de domeniu al Memorabilului, conspiratorii din decembrie 1989 si urmasii lor au initiat o vastă operă de disimulare a propriei lor istorii.

Iliescu & Co., sorostîngistii, ortodoxiistii ecumenici, neoconii autohtoni sînt animati de rivalităti locale în virtutea apartenentei lor la subretele concurente. Animozitătile sînt însă de suprafată, de fapt, fiecare subretea o legitimează pe cealaltă. „Societatea deschisă” din România justifică prezenta neostîngismului în virtutea „dreptului la diferentă”, la rîndul ei, noua stîngă coabitează cu dreapta neoconică în baza unui ideal comun de „moderatie si fermitate” – „moderatia” fiind un eufemism pentru diluarea discursului critic, iar „fermitate” însemnînd pur si simplu „neutralizarea” oricărei erezii anticonexioniste. În ciuda frecusurilor dintre ele, subretelele si-au găsit mereu puncte de convergentă întrucît împărtăsesc acelasi obiectiv fundamental: transformarea revoltei anticomuniste într-o variantă românească a revolutiei conexioniste.

De la bun început, conexionistii au cunoscut si „directia de urmat” si regula jocului. Au împărtăsit crîmpeie din secretul lor cîtorva privilegiati din loje. Celor din fundul sălii si de la balcoane, „secretul” le-a fost oferit într-un spectacol de mahala.

(Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon – A TREIA FORTA: Romania profunda, Ed.Logos, 2008, p.66)

2 comentarii »

  1. Cititi si cartea asta a profesorului Gottfried pentru intelegerea faptului ca revolutia nu are nimic in comun cu conservatorismul si sintaxa „revolutie conservatoare” ascunde in realitate o utopie, o dictatura, un stat etatist, socialist, interventionist si pro-razboi: http://culianu.wordpress.com/2010/01/19/recenzie-miscarea-conservatoare-paul-gottfried/ , http://logos.tm.ro/carte.php?id=93

    si asta http://culianu.wordpress.com/2010/01/12/economia-libertatii-o-economie-personalista-recenzie/ , aici e: http://logos.tm.ro/carte.php?id=94

    Apreciază

    Comentariu de Ilie Catrinoiu — 28 aprilie 2010 @ 14:29 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns la cartea Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: